De partea leului

Cu toate că nu îmi place să înghiontesc valuri de indignare aici, am să încep cu o sinceritate: un motiv principal pentru care m-am hotărât să mă detaşez de sistemul corporatist a fost acela că nu am mai vrut să susţin prin munca mea lăcomia unor oameni care câştigau aberant de mulţi bani (clienţi sau o parte dintre colegi), prinşi în impresia că sunt mai importanţi decât ar fi rezultat la o evaluare obiectivă, pe deplin convinşi în autojustificări superficiale cum ar fi “un manager este mai valoros decât subalternii lui”.  

Dar n-aş vrea să se înţeleagă greşit că îi acuz strict pe aceşti sus-puşi mai mici sau mai mari pentru repartiţia denaturată a banilor, căci în momentul în care am deschis mai bine ochii la ce se petrecea în jur (nu numai în corporaţii, ci în multe alte structuri unde automat există ierarhii), mi-am văzut în primul rând propria neimplicare, propria laşitatea de a nu fi recunoscut de la-nceput toate acestea. Dacă aş fi fost cu vreo măsură mai bună, aş fi putut să nu le accept, însă aşa i-am păcălit şi eu pe ei la fel cum m-au păcălit ei pe mine. Am susţinut aceste nereguli prin refuzul de a-mi asuma anumite conflicte şi de a-mi revendica egalitatea de putere la nivel omenesc, la fel cum femeile au indus subtil într-o foarte mare măsură bărbaţilor abuzurile asupra lor din perioada aberaţiilor patriarhale. De fapt, întotdeauna victima şi agresorul sunt poziţii relative, interschimbabile.

Şi totuşi, în esenţă, banii sunt…minunaţi! Banii reprezintă un instrument genial prin care ne ajustăm sistemul de valori. Cât preţ pui pe ceva nu se referă doar la servicii sau obiecte, ci şi la experienţe, la relaţii, la tine însuţi. Banii ne ajută să ne disciplinăm, să eliminăm consumurile inutile, să ne sporim investiţiile inteligente, să ne asigurăm stabilitatea zilei de mâine, dar şi să îi acceptăm lui mâine surprizele, riscurile fără a ne clătina în interior. De multe ori te-ntrebi privind la cei ce tot strâng bani şi ţin de ei cu dinţii din ce groază provine foamea lor şi ce stare de sărăcie insaţiabilă le susţine zgârcenia, mărunţenia, înlănţuirea în cifre. Dar te întrebi şi privindu-i mai bine pe cei prea săraci din ce feluri de neglijenţe şi pasivitate au ajuns acolo.

De fapt, generăm, consumăm şi conservăm şi banii după un tipar personal mai amplu pe care îl aplicăm în multe alte ipostaze. Eu am observat la un moment dat că îmi consum energia fizică la fel cum îmi atac şi finanţele. Am mai văzut şi că, indiferent cât de mulţi sau puţini bani avem, îi organizăm mereu după aceleaşi reguli, iar senzaţia de bunăstare sau lipsă este cumva constantă.

Banii evoluează odată cu noi. Ei ne împing de la spate uneori mai dur să învăţăm să facem distincţie între sursele corecte de câştig şi cele viciate. Pe măsură ce ne înălţăm în înţelepciune, lucrurile acestea devin tot mai clare. Începi, de exemplu, să te întrebi dacă mai vrei să susţii prin cine ştie ce post – unde, desigur, tu îţi vezi conştiincios de pătrăţelul tău de sarcini – poluarea, consumul excesiv de alcool, tutun, medicamente, E-uri, jocuri de noroc, conflicte armate, genţi ultraluxoase din piele naturală şi multe, muuuulte altele. De fapt, problema generală pare a fi mai degrabă aceea că orice activitate plătită din zilele noastre poate fi denaturată de la o esenţă fundamental nobilă. Şi astfel banii devin murdari nu prin ei înşişi, ci prin ceea ce facem noi din munca noastră, fentând căile corecte de câştig material.

* Să fii bine împământat şi să ai atât cât îţi trebuie, în condiţiile unui trebuie definit cu maxim respect pentru dorinţe, plăcere, stimă de sine, curăţenie pe toate planurile, sănătate, discernământ;

* să ajungi să îţi vezi bogăţia din interior, să ştii ce este de valoare în tine şi cu ce te răsplăteşte, pe lângă bani, faptul că îţi rămâi adevărat ţie;

* să dai şi să primeşti cu decenţă, generozitate, recunoştinţă;

* să te simţi lejer cu tine însuţi în toate variantele de rezerve financiare pe care le traversezi;

* să faci bani dintr-o muncă onestă şi semnificativă pentru tine;

* să te respecţi ca om, să nu furi nicicum şi de la nicicine, să nu te laşi furat.

Aşa sporim, de fapt, valoarea fiecărui leu atras şi-a fiecărei clipe de viaţă.

 

Articolul precedent

Articolul următor