Străinii fraţi

Nu mă interesează cine eşti, cum ai ajuns să fii aici.

Vreau doar să ştiu dacă vei sta în mijlocul focului cu mine, fără să dai înapoi.

 

Îi ştii dintr-o privire. Îi simţi de la început, îi recunoşti pe nou-veniţii din viaţa ta care-ţi sunt direct fraţi de suflet, completări neaşteptate, părţi din tine pe care până atunci nu le văzusei ca fiindu-ţi lipsă.

Ne naştem în familii unde căpătăm rude oficiale, dar viaţa întreagă ne este un şir de căutări şi regăsiri cu oameni-pereche, aceia ce intră în cadru camuflaţi în prieteni, colegi, maeştri, iubite-iubiţi sau poate doar amici de o zi. Te schimbă total prin ei înşişi, prin felul în care stau lângă tine şi te privesc dezgolit de îmbrăcătura lumească, de măşti şi imagine publică. Iar tu îi vezi imediat la fel de inexplicabil limpede, uimit de apropierea aceea lipsită de informaţii, fără de ştiinţă despre istoria omului din faţă, despre poveştile drumurilor lui de până atunci.

Ne chemăm tot timpul fraţii de cruce şi ei vin spre noi ghidaţi de forţa tainică a rubedeniilor subtile, a potrivirilor de misiuni sau de intenţii evolutive dintre noi. Unii îţi rămân aproape pentru timpi lungi, alţii pentru roluri scurte, intersecţii şi transferuri rapide de învăţări. Completări mutuale printr-un simplu declic psihic sau al emoţiei, printr-un contact perfect sincron al ambelor părţi.

Sunt oameni care îţi dau tot ce sunt şi te primesc necondiţionat înlăuntrul lor, sfidând orice raţiune şi contabilitate de tip “mie ce îmi iese din asta?”. Sunt oameni pe care îi iubeşti fără reţinere (şi sunt atâtea feluri posibile de iubire!), fără nevoia de asigurări sau tatonări prealabile. Sunt oameni pe care îi urmezi natural şi cu care ştii că ai merge până la capătul lumii, iar ei nu ţi-au spus încă nici măcar numele lor. Din fericire, avem în noi o astfel de ştiinţă; sufletul recunoaşte alt suflet şi vorbeşte infinit mai rapid decât cuvintele.

Întâlnesc des în ultima vreme asemenea regăsiri. Mi se întâmplă şi mie, mi se confirmă prin relatările celorlalţi. Viaţa parcă ne învaţă tot mai accelerat că suntem uniţi şi inseparabili, că lucrăm în echipe şi familii de suflete, că vine un timp când înţelegem cât de prieteni putem fi cu nişte străini, cât de totală este recunoaşterea celor care, de la întâia privire, te văd, te ştiu, te acceptă, te susţin şi te transformă, completându-ţi direcţiile şi mutările pe tabla de şah a vieţii.

___

Textul integral al citatului de început (Oriah Mountain Dreamer), aici.

 

Articolul precedent

Articolul următor