Mi-am cumpărat acum câteva zile un caiet tip II, pătrunsă febril de un nou entuziasm: scrisul cu stânga. Nota autoarei: entuziasmul începuturilor este averea mea cea mai de preţ.
Mi-am readus la viaţă stiloul din şcoala generală şi am debutat cu litera a. A-ul e oarecum cucerit, b-ul încă ezită.
Arată a scris de copil şi-n literele mele de stânga e un spiriduş care iartă greşelile, apoi mă gâdilă să o iau de la capăt cu bucurie şi răbdare titanică.
Bag de seamă că-n anii de dreptace liniştea pauzelor dintre bastonaşe am reuşit să mi-o transform în linii nervoase şi sigure, în scurtături care merg urgent la ţintă. Are supleţe scrisul de dreapta, dar poate fi infatuat şi-atunci ratează: nu mai vede frumuseţea traseului dintre litere.
Cu a şi b am regăsit de spaţiul din mine unde nu-s gânduri, planuri de viitor, griji, speranţe, vorbe multe. Acolo doar sunt. Acolo se ţine o petrecere de zile grandioase la care-s invitată permanent, însă mi-o amintesc arareori pentru că în viața mea de dreptace am treabă, am multă treabă, am de alergat pe pagini multe cuvinte nervoase şi sigure, în scurtături care merg urgent la ţintă…
14 iunie 2012