Aplauze pentru Berbeci!

Ascultă aici forma audio a acestui articol

 

Nu mai ştiu de pe la care astrolog deştept am reţinut observaţia că Berbecul dezvoltă capacitatea de a ne asuma riscuri intuitiv calculate. Da, confirm în toată forţa şi aprinderea uneori dusă spre absurd a Martelui meu în Berbec că nu e nimic mai greu pe lume pentru ăştia ca mine decât să stai, să stai aşa, muuuult, pe termen nedefinit, să nu faci nimic nou, să ai doar de aşteptat, fără nicio preocupare de moment. Te simţi legat de mâini şi de picioare şi uite-aşa se nasc monumentalele furii ale Berbecului: forţându-l să nu facă nimic sau – la fel de dureros pentru el – să facă ceva repetitiv. Încearcă să ţii pe câte un om din ăsta în lesă lângă tine, cocoloşeşte-l protector, varsă lacrimi amare că-i egoist dacă nu stă să te aştepte până reuşeşti şi tu ce lui i-a ieşit deja din prima în secolul trecut, ţine-l blocat pe loc de proceduri, reguli inventate pentru sisteme complexe ce fac abstracţie de voinţa LUI şi…ce să zic?!… succes când se va inflama! Şi să nu speri că va lua foc mai încolo în timp sau că se va calma singur. Da, nu e exclus ca Berbecul să se plictisească inclusiv de propria furie, dar mai degrabă asta înseamnă că nu îl ţine mult, nu că nu se va declanşa.

Am observat că mulţi oameni mai emotivi reproşează Berbecului că e agresiv şi rău şi dur şi nemilos şi insensibil. Am observat la aceştia şi că nu prea recunosc cum îi conduc ei înşişi pe Berbeci la astfel de reacţii, prin felul în care le înăbuşă iniţiativele, prin dependenţa lor, prin lipsa de curaj şi prin diverse forme de manipulare. (Arma emotivilor este în general tocmai victimizarea cu care te fac să le preiei responsabilităţile, în timp ce Berbecul, autofocusat, nu poate pierde timpul cu treburile altora, ceea ce nu e, la urma urmei, ceva chiar atât de incorect, nu-i aşa?)

Să îţi asumi riscuri rapid şi intuitiv calculate – cunoaşteţi senzaţia aceasta? Eu da şi mă întinereşte. Să te arunci în necunoscut dintr-o relaţie care lâncezeşte şi nu mai are orizonturi, dintr-o profesie, dintr-o casă, dintr-o etapă spre următoarea… Onoraţi Berbecul din voi şi aveţi curajul să vă reînnoiţi vieţile!

Ştiţi care cred eu că este secretul pentru ca după ce te arunci să nu nimereşti în cap, cu elanurile frânte? În primul rând să nu faci abstracţie de riscuri, căci Berbecul nu înseamnă nesăbuinţă, ci înseamnă rapiditate în reacţii şi în evaluarea situaţiilor. Poate că vi se pare grăbit, dar Berbecul ideal nu este nechibzuit, Berbecul “ştie” sau, mai corect, intuieşte cu ce provocări se poate măsura cu adevărat şi cu care încă nu. Pe cele peste puterile lui Berbecul ideal ştie să le ocolească. Apoi secretul reuşitelor berbeceşti pare că ţine de capacitatea de a nu amâna starturile; i-aţi văzut ce repede se aruncă în acţiune? O calitate pe care nu mulţi oameni o au. Sora mea mi-a povestit despre tatăl unei fetiţe care făcea înot de performanţă, respectiv sărituri în apă. Antrenorul le spusese părinţilor că pentru acest tip de exerciţii se califică doar cei care au nativ talentul de a se arunca de la înălţime exact atunci când le spui, fără să tatoneze startul.

Nu în ultimul rând, reuşitele Berbecului depind de cât de bine ştie să menţină viziunea încrezătoare după ce a demarat ceva, căci doar prin entuziasmul susţinut pe parcursul derulării acţiunii poate crea mai departe circumstanţe favorabile. Altfel spus, Berbecii reuşesc atunci când păstrează focul aprins pentru tot timpul necesar proiectului lor. Iar cum Berbecii funcţionează optim pe secvenţe scurte, cel mai bine se descurcă atunci când e nevoie de multă forţă în activităţi de scurtă durată.

Mă uit la oiţa asta simpatică din fotografia ataşată postării, un ornament ţinut aproape de masa mea de lucru, pe care l-am găsit la un târg dintr-un oraş mic al Bulgariei şi mă întreb în contextul actual cu oarece îngrijorare, dar şi furie (deocamdată potolită) când vor mai putea paşii mei hoinări pe acele meleaguri. Deja statul în casă îmi macină Martele în Berbec. Dincolo de un punct, acest Marte nu se poate mulţumi decât cu acţiunea de a umbla, de a face mişcare în locuri noi. Raport tensionat, desigur, cu tranzitele actuale prin Capricorn, un semn ce se manifestă vizibil în prezent prin reguli, restricţii, limitări venite dinspre autorităţi. Berbecul şi Capricornul sunt în aspect de cuadratură pe cercul zodiacal. Cu toţii suntem afectaţi de situaţia aceasta, fie că avem sau nu planete personale în Berbec, căci momentan Soarele tranzitează Berbecul pentru toată planeta.

Privindu-mi mascota din fotografie, mă mai gândesc că totuşi oile, berbecii şi mieii sunt nişte animale plăcute, care-şi văd de treaba lor dacă sunt lăsate în pace. Similar, Berbecii zodiacului sunt inofensivi dacă sunt lăsaţi să-şi vadă de preocupările lor.

Vouă ce vă place să faceţi doar şi doar de unii singuri? Care e porţia voastră de iniţiativă şi curaj? Ce riscuri asumate intuitiv şi calculate rapid v-au schimbat vieţile?

 

<     >