Pentru mine, Braşovul este inima ţării. Mă întregeşte, mă luminează, îmi dă tărie şi o îndrăzneală senină de a spune vieţii DA!
Iubesc Braşovul pentru casele vechi şi frumoase, pentru minunile pitite pe străduţele înguste, pentru copiii bucuroşi şi puternici, pentru culorile şi pentru cerurile lui din toate anotimpurile.
Iubesc Braşovul pentru amintirile adolescenţei, presărate cu vizite vesele la verişoarele mele braşovene.
Copil fiind, am învăţat să merg pe bicicletă în Braşov. Iar peste vreo douăzeci de ani, în acelaşi oraş ne-am jucat de-a regizorii, scenariştii, actorii într-un concurs de film în care am primit rolul unei fete pe bicicletă.
Iubesc Braşovul şi pentru că braşovenii-s mândri de el.
Pentru mai multe ocazii în care m-am îndrăgostit de bărbaţi braşoveni.
Iubesc Braşovul pentru că într-o mansardă de-a lui, pe o ploaie torenţială de primăvară, mi-a dăruit un colind la pian.
Pentru trei zile de noiembrie şi de dans când am descoperit că totul e bine, bine cu adevărat.
Iubesc Braşovul pentru că e unit şi inimos.
Aşa că…mulţumiri şi pe curând!
Fotografii dintr-o excursie de astăzi, o zi a chefului de ducă: