Constantin Brâncuşi, Cap de băiat, 1906, bronz
Nu ştiu dacă mă pot numi o împătimită a artei, dar îi caut uneori maeştrii simţind că o clipă de conectare la esenţele obţinute de către cei autentici va dăinui în mine ca hrană subtilă pentru mult timp. Nu sunt propriu-zis un om al artelor frumoase, dar caut să privesc lumea cu ochi de artist al luminilor şi umbrelor ei. Iar asta am putea-o face de oriunde, din toiul oricărei activităţi, oricare dintre noi. Totul este să fim dispuşi la contemplare.
Cu sculptura am stabilit un contact ferm doar prin Brâncuşi, dar a rămas un acord pe viaţă într-un mod care mă intrigă şi pe care, după tendinţele mele, îl tot analizez astrologic. Din harta lui Brâncuşi am reţinut Nodul Nord în ultimul grad al Peştilor, acelaşi loc din zodiac pe care îl rulez şi eu prin Soarele natal. Metaforic (iar metaforele sunt instrumente ale Peştilor), m-am gândit că acest om a avut de dibuit o cale pe care mi-am propus să o traduc cumva şi eu în fiinţa mea. Mi-am făgăduit în urmă cu un an, după ce am stat mai bine de o oră în cămăruţa dedicată lui Brâncuşi în Muzeul de Artă din Bucureşti fără să mă îndur să plec, să merg pe calea lui şi la Craiova, în cabinetul brâncuşian al muzeului de acolo.
Teoretic, nimic nu m-ar fi oprit să îmi întreprind scurta călătorie până acum. Doar că, se pare, momentul încă nu ar fi fost precis. Vineri, la o oră la care Luna în tranzit era în cuadratură perfectă cu Uranus natal din Săgetător, îmi soseşte intuiţia clară că am de mers a doua zi la Craiova spre mult aşteptata întâlnire cu esenţializările lui Brâncuşi (şi cu Sfinţii Craiovei; ca o paranteză, îmi place personajul lui Elif Shafak, Shams din Tabriz, care, ajungând într-un loc nou, cere mai întâi binecuvântarea sfinţilor protectori ai zonei).
M-am pornit deci la drum şi m-am bucurat de tot ce mi-a venit în întâmpinare, într-o potrivire perfectă de stări şi simţiri. Apoi am recurs la calcule şi la minunare… Am ajuns la muzeu când Luna în tranzit activa gradul 24 al Peştilor, adică fix peste Mercur din harta natală. Percepţiile mele (Mercur) ce se vor sinestezice (Peştii) erau aşadar susţinute de Luna momentului. Totodată Mercur în tranzit conjunct cu Jupiter (cunoaşterea formulată în principii) se afla în opoziţie de asemenea precisă cu acelaşi Mercur natal din Peşti. Stând acolo, între câteva sculpturi, a avut loc în mine o înţelegere extrem de concentrată, o accesare de mesaje deopotrivă concrete şi simbolice; fiecare unghi din care priveam acele forme îmi dezvăluia o nouă perspectivă; personalitatea, dar şi viul infinit de dincolo de personalitatea modelelor ce-i staseră în faţă lui Brâncuşi îmi vorbeau pe multiple paliere. M-am simţit ca un şcolar ce primeşte pe neaşteptate mai mult decât o bogăţie de informaţii, o iniţiere.
Poate că sunt subiectivă, dar recomand expunerea la o întâlnire de acest gen cu Brâncuşi atunci când simţiţi chemarea spre esenţe, ansambluri de simţiri concentrate, spre comunicarea prin artă dincolo de timp şi spaţiu. Și nu vă feriţi din calea artei gândind că este pentru oameni sofisticaţi. Stând sinceri şi tăcuţi în spaţii precum cabinetele brâncuşiene, sufletele noastre ştiu ce şi cum să alchimizeze în noi, murmurând în limbaj universal curăţenia, frumosul, înălţimea.