Strânsesem într-un ropot
noi, de azi şi de ieri,
înalte chimii ale inimilor
până ce ploaia se născuse din ele.
Scriu despre zborul alb
cu litere mici şi ovale,
libertăţi neuitate printre cadenţe de timp.
Am visat într-o zi fericirea îmblânzindu-ne iar.
Ajungea pe pământ cântată de-o ploaie,
în joc de fluture-curcubeu.
Iar peste chipul apei curgeau raze de soare.
Revărsau seninul, tăriile, glasul aprins
al omului nou şi noului azi,
vestirile noului gând.