Într-o încăpere albă, adiind cuminţenie şi dreaptă aşezare a sufletului, păşesc spre locul cel mai drag, masa curată din faţa ferestrei înalte prin care intră binevenită lumina tânără de iunie. Mă aşez cu inima potolită de orice dor ocolitor de la rosturile mele şi deschid paginile fermecate ale cărţii nesfârşite ce-mi umple casa de minune, viaţă şi necuprins.
Între filele scrise parcă de privirile unui sfânt găsesc tot ce mi-a trebuit vreodată cu adevărat şi înzecit mai mult de-atât. Citesc, fericesc, mă nasc cu fiece tresărire a sufletului la rotunjimea literelor şi plinătatea sensurilor din ele.
Ca o adiere abia şoptită mi se îmbină cu argintiile gânduri o nouă întrebare: şi-acum toate visările din carte, splendoarea ei şi-acest izvor de străluciri cum se pot roti înspre aievea, ce le-ar face să prindă formă şi timp şi palpabil? Oare aşa o fi alchimia?
Intuiesc că de vreau cumva rezolvare va trebui să deschid fereastra din faţa mea, să zbor, să ma las pătrunsă de fiorul lumii de afară. Îmi observ îndărătnicia de-a nu mă despărţi de cartea învelitoare a inimii mele, ca şi cum o parte din mine refuză împământarea, transformarea visului în prezent şi scufundarea lui în trăire…Îmi amintesc că toate acestea sunt doar umbrele mele, fugi şi temeri mai vechi, apoi mă las purtată în afară, în aventură şi învolburare, acolo unde orice vis bine stăpânit de la centru ştie să se transforme în realitate când îl prinzi în joc cu forţele materiei.
***
Contemplam la această viziune şi mă gândeam că s-a lăsat tradusă în ea Luna mea în Gemeni, cu toată starea aceea incredibilă de acasă trezită în faţa cărţii nesfârşite, cuprinsă în razele lui iunie. Apoi mi-am regăsit împleticirea de-a nu mă lăsa total expusă în afară, de a mă nemişca în interiorul meu de idei şi visări, departe de fizic, cu teamă că orice capătă formă şi timp va trece la final prin moarte. Am înţeles şi-am oblojit, aşa cum m-am priceput mai blând, acea parte din mine care în hartă mi se arată ca Venus în Taur, planetă singulară în semn de pământ, faţă în faţă cu Saturn din Scorpion. Dar tot aici am mulţumit pentru asumarea de a găsi soluţii, de a deschide până la urmă fereastra căutând alchimie, îndrăznindu-mi confruntarea cea de pe urmă: împământarea.
Încă o dată îmi confirm astăzi că până şi atunci când pătrundem pe tărâmul vast al imaginaţiei, tot pe noi ne traducem, tot astrograma personală ne ghidează în meditaţie şi ne ajută să facem salturi pe alte vibraţii ale programului de la rădăcinile trăirilor noastre.