Chipul acela nu se schimbase după ce, sub stratul de la suprafaţă, adâncul miilor de înfăţişări se închisese iarăşi în sine, bătrânul avea un zâmbet calm, un zâmbet potolit şi molcom, plin, poate, de o mare bunătate, plin, poate de o mare ironie. (Hermann Hesse)

***

Mă simt bătrân e un gând la ordinea zilei de ceva vreme încoace, aţi observat? Poate mai puţin geriatric şi pesimist am putea formula aceeaşi stare în simt trecerea timpului. Am tot văzut în jur oameni preocupaţi acum de vârstă, de conservarea a ce se mai poate din aspectul fizic, ba chiar şi de mici experimente la clinici de rejuvenare artificială. Urmăresc în paralel evoluţia celor două bunici octagenare ale mele şi constat revenirea aceea vertiginoasă a bătrânilor la stadiul de copil, suprapusă peste înţelepţirea inerentă adusă de anii mulţi, precum şi stilurile atât de diferite în care îmbătrânesc oamenii. Ambele mele bunici trăiesc pe cont propriu şi solitare în câte un sat al acestei ţări. Una devine tot mai retrasă în ea şi de lume, autosuficientă, austeră şi sobră, cealaltă e senină, râde, vorbeşte mult şi zici că nu-şi ia bătrâneţile prea în serios.

Chiar şi printre cadourile Crăciunului recent am auzit de cam multe creme şi seruri pentru riduri. Am văzut de curând la cineva o provizie impresionantă de coenzima Q10 pentru care mi-a explicat că Știi, după o vârstă e obligatorie. Am mai auzit frecvent în ultima vreme de oase care în timp nu mai pot asimila calciul, ca şi de încurajările acelea standard pe care le primesc femeile însărcinate la fabuloasa vârstă de peste 30 de ani: riscant, sunteţi în vârstă.

Staţi calmi! E Saturn în Capricorn. După 2020 probabil o să fim atraşi spre altfel de griji şi ne vor preocupa fenomene mult mai originale, marca Vărsătorului. Până atunci, n-avem decât să profităm de conştientizarea existenţei timpului, dar să nu-l privim cu o sperietură duşmănoasă, ci cu haz şi inteligenţă!

M-am convins şi eu lunile acestea că de fapt părul meu nu devine bălai, el chiar albeşte, că nu-i aşa impropriu să mi se adreseze străinii cu doamnă şi tinerii cu dumneavoastră. Pe lume sunt oameni care nativ îs mai ca iarna – calmi, răbdători, asemeni albului şi liniştii – şi oameni nestaşnici, primăvăratici, care trăiesc mai în viteză şi seamănă cu combinaţiile de culori tari. Primii beneficiază de avantaj pe Saturn în Capricorn şi ar putea să se simtă în sfârşit în elementul lor, ceilalţi pot fi stingheriţi de evidenţa urmelor timpului pe chipurile lor şi printre circumstanţele vieţii personale. Te trezeşti cu responsabilităţi, te pomeneşti că devii tu părintele părinţilor tăi, că eşti mai mult decât adult, că ai rămas singurul reper principal din viaţa ta.

Unii răspundem cu angoasă la astfel de perioade, alţii le întâmpinăm plăcut surprinşi. Cheia pare a fi acceptarea sarcinilor care ne privesc în mod constructiv şi înţelegerea că nu trebuie să ne punem pe umeri corvoade care îi vizează pe alţii. Şi pentru ei e Saturn în Capricorn, deci se pot descurca sau pot învăţa acum să se descurce singuri.

Mă simt bătrân – se tot aude un glas pe fundal, în timp ce se construieşte un contraimpuls la fel de persistent, pe care în astrologie îl numim Berbec şi care spune Eu mă nasc mereu ca nou. Ce daruri şi ce înţelegeri aduce fiecare dintre aceste glasuri interioare? Cum ştii tu să fii bătrân şi tânăr, înţelept şi novice, bine organizat şi spontan, în iarna şi primăvara vieţii simultan? Poţi să faci din oboseală o potolire şi din nerv o iniţiativă încântătoare?

Citesc Siddhartha, a lui Hesse:

Lumea nu este imperfectă sau pornită pe drumul lent al desăvârşirii: nu, ea este desăvârşită în orice moment, orice păcat poartă în sine germenele iertării, toţi copilaşii îi poartă deja în ei pe bătrâni, toţi sugarii poartă în ei moartea, toţi muritorii poartă în ei viaţa veşnică.

<   >