Ochii mei spuneau:

Mulţumesc. Eu te văd.

Iar ochii lor spuneau:

Pe mine nu mă vede nimeni niciodată.

Mulţumesc.

(Amanda Palmer)

 

Să aşezi viaţa, nefinita ei alcătuire pe o hartă schiţată din principii – aceasta este astrologia. Să te priveşti pe tine ca pe o ecuaţie în care variabilele sunt planetele, mişcări ale psihicului tău. Să faci din algoritmii fiinţei tale o muzică, să-ţi dirijezi trăirile ca şi cum orchestra este formată din aştri interiori sincroni cu cei ai cosmosului. Să cobori toate acestea în observaţii lumeşti şi să devii prin ele un om treaz, bucuros, echilibrat. Aceasta este astrologia. Pretutindeni în jurul nostru.

De o săptămână, o urmăresc cu încântare pe Venus retrogradând prin Scorpion şi-i dibuiesc mai bine decât până acum unele teorii. M-a contrariat uneori multipla asociere a lui Venus cu relaţiile, plăcerea, dorinţa, frumosul, dar şi cu finanţele, cu spiritul administrativ. Pentru că observaţiile de peste zi îmi confirmau latura pragmatică a lui Venus, am acceptat-o ca definiţie astrologică, însă nu am legat uşor între ele cele două registre venusiene. Săptămânile acestea, cu ocazia retrogradării, sunt favorizate procese introspective, reflecţii pe tema semnificaţiilor planetei în discuţie. Combinaţia cu Scorpionul – un semn ce prin natura sa presupune contopire, punere în comun, transformarea unei emoţii sau energii prin transfer dinspre parteneri spre ceea ce se creează la mijlocul distanţei dintre ei – mi-a adus şi întâmplări care să mă ajute la elucidarea acestui decalaj de asocieri.

Venus ca indicator relaţional se referă la capacitatea noastră de a ne apropia de ceilalţi şi de a ne lăsa antrenaţi în compania lor. Presupune în primul rând recunoaşterea altei persoane ca fiind atât de importantă încât să merite comutarea perspectivei tale dinspre eu spre tu, presupune atenţie în afară, receptivitate la universul altcuiva. Apoi se referă la capacitatea de a crea conexiune cu acel om din afara ta, se referă într-un fel la a te lega de el, la a-i permite şi lui să te vadă şi să se lege de tine. Pentru a ajunge acolo, este nevoie de acceptarea mentală a faptului că cei din jur fac parte din reţeta fericirii tale, apoi este nevoie de disponibilitatea de a te îndrepta cu generozitate afectivă spre un alt om. În complexitatea lor, aceste procese parcurg de asemenea o etapă de selecţie, motiv pentru care Venus înseamnă comparaţie, departajare, clarificarea propriilor dorinţe în relaţii şi a propriei contribuţii la acestea. Cu Venus nu este suficient doar să alegi, ci este necesar să şi fii ales; trebuie să te şi deschizi suficient de mărinimos şi de senin, să stai şi în afara compromisurilor fatale. De aceea, Venus în contextul relaţiilor înseamnă să reuşeşti să fii corect faţă de tine însuţi în egală măsură cu corectitudinea oferită celuilalt.

Cu banii, obiectele şi alte forme de bunăstare materială, Venus lucrează puţin diferit. Aceste subiecte ale vieţii ne învaţă cum să atragem ceva tangibil, util, să operăm într-un context mercantil în care este vorba despre producere de resurse, despre investiţii, consum, economisire, totul având la rădăcină un instinct al supravieţuirii şi al plăcerii autocentrate. Din aceste puncte de vedere, Venus ne învaţă să fim cumpătaţi, să cântărim practic, să facem mişcări eficiente, profitabile, să dăm pe măsura a ceea ce primim şi invers, iar terenul acestor exerciţii este îndeosebi unul concret, al schimburilor măsurabile material.

Vedem mai clar în întrepătrundere cele două laturi venusiene atunci când într-un cuplu intervin discuţii legate de bani, când ne punem problema dacă oameni cu statut financiar complet opus se pot uni cu adevărat sub forma unei echipe funcţionale; dacă putem merge în vacanţă şi să ne simţim excelent cu oameni mai bogaţi sau mai strâmtoraţi decât noi, dacă acceptăm să ne sponsorizăm pe termen nelimitat soţii sau soţiile. Se mai unesc cele două laturi ale lui Venus şi când ne fundamentăm cumpărăturile pe ataşament, pe plăcere, când stabilim relaţii afective cu câte un obiect drag. În toate aceste ecuaţii intervine şi factorul Lună – automatisme, nevoia de confort emoţional. Altfel spus, ne dorim cu Venus şi simţim cu Luna.

Dar se mai potrivesc şi într-un fel magic cele două laturi ale lui Venus, ca într-o octavă superioară:

• când însoţeşti strategia ta de afaceri cu omenie şi generozitate bine intenţionată;
• când nu-i mai vezi pe ceilalţi ca pe pioni dinspre care să atragi bani, când nu le dai totul şi orice din sentimente ascunse de inferioritate sau vină, când realizezi că a oferi şi a primi alcătuiesc un circuit pe care legile universale îl păstrează echilibrat chiar şi atunci când tu sau celălalt îl ţineţi în frâu la o extremă (câţi oameni care au bani necuveniţi sau strâng cu dinţii de ei au cu adevărat fericire?);
• când înţelegi că dacă plăteşti un măr acei bani se distribuie subtil către toţi cei implicaţi în munca din spatele lui; când nu distrugi prin consum inutil natura care l-a produs;
• când ştii să primeşti cu recunoştinţă, oferind în schimb un moment de conexiune umană autentică; în viaţă sunt oameni care învaţă de ofere, unii care învaţă să primească, iar fiecare categorie are nevoie de cealaltă pentru a-şi împlini lucrarea;
• când ştii să recunoşti răsplata bunăvoinţei tale faţă de cineva ascunsă în gestul neaşteptat de frumos venit prin alt om.

Aşa că…exemple de Venus retrogradă:

• Locuiesc la etajul 8. Vin într-o zi cărând nişte cumpărături grele şi găsesc la interfon o vecină sunând la etajul 10 şi cerând celei de la capătul firului să se ducă să închidă uşa la lift. Vecina tocmai coborâse pe scări şi văzuse la parter la ce etaj este blocat liftul. Până să ajung eu la el, problema era remediată.
• Primesc într-o zi un voucher pe mail dinspre un site pe care achiziţionasem mai demult un material astro de foarte bună calitate. Îmi zic să profit de dar, aleg ce să mai cumpăr pentru şcolirea mea, încerc de trei ori să plătesc, primesc de fiecare dată un mesaj de eroare card şi decid să renunţ. În două minute mă sună cineva de la bancă, îmi confirmă că plata pe care încerc să o fac este sigură şi că o pot relua. Am reluat cu brio.
• Îmi vin în amintire mulţi oameni din trecut acum, pe retrogradarea venusiană. Îmi reevaluez relaţiile cu ei până în punctul în care curăţ neînţelegerile, eventualele urme de ranchiună, le trimit un gând bun şi mă pomenesc cu semnale că nu s-au irosit în neant intenţiile de prietenie. Ieri mi-a venit să mă gândesc la diriga din şcoala generală, profesoară de matematică, azi mă întrebam despre semnificaţiile lui Venus şi mi-a apărut pe scena minţii o imensă tablă scrisă cu multe ecuaţii cărora le puteam extrage holistic sensul, dinamica.

Suntem săraci atunci când nu ştim să ne bucurăm de ocaziile de-a da; când punem accent pe bani în loc de ideea de schimb, de împărţire, de colaborare, chiar şi în simplul act de a-ţi plăti prânzul. Prânzul acela leagă oamenii de pe traseul materializării lui, nu doar transformă banii tăi în energie fizică.

Suntem bogaţi atunci când înţelegem cât de multe începem să primim dacă ne tratăm unii pe alţii cu onoare, dacă nu condiţionăm ideea de câştig prin cea de bani. Poate în schimbul unui gest de bun augur primeşti o asemenea aşezare a întâmplărilor încât eşti ferit de un accident.

Iubim şi suntem iubiţi când ştim să ne vedem unii altora valoarea şi când ne ajutăm unii pe alţii să punem în lumină acea bogăţie.

Tuturor, un sincer spor la Venus!

<   >