Pe scenă cortina se ridică încet, iar spectatorilor li se arată o tânără atrăgătoare, care emană o feminitate rafinată, captivantă. Cu maniere distinse şi cochete, se aşază în faţa oglinzii şi îşi spune entuziasmată:

– Mergi şi cunoaşte oameni mulţi! Lasă-te admirată! Vei începe prietenii noi şi – de ce nu? – fii pregătită oricând să-ţi întâlneşti alesul! Fii atentă la dorinţele tale şi urmează-le negreşit! Fă-ţi viaţa un rai, distrează-te, bucură-te, gustă cu voluptate din plăcerile lumii!

O muzică ritmată porneşte şi femeia începe să danseze vizibil prinsă în visul fericirii ce va să vină. Brusc, la câţiva paşi de ea îşi fac apariţia doi domni sobri, ca două umbre gri puternic contrastante cu atmosfera relaxantă de până acum. Tânăra se opreşte din piruete şi îi priveşte cu suspiciune, în timp ce ei nu schiţează niciun gest de politeţe şi o studiază cu o răceală calculată. Pe un ton profesoral şi dogmatic, primul ia cuvântul:

– Ne-a trimis Regizorul. Ne-a dat sarcina să te însoţim peste tot.

– Un contract permanent, adaugă al doilea bărbat, iar privirea lui stranie îi dă fiori tinerei. De-acum suntem de nedespărţit.

– …Adică Regizorul mi-a restrâns drepturile şi mi-a stabilit obligaţii?! bâigui năucită femeia.

Melodia se sfârşeşte şi se lasă cortina.

***

Un alt decor, o mulţime de oameni în mişcare şi cele trei personaje. Obosită, urmată îndeaproape de Profesor şi de Detectiv, Tânăra stă în mijlocul mulţimii fără să fie băgată în seamă de nimeni. Se uită cu înverşunare la cei doi domni şi pare să capituleze:

– În fine, spuneţi-mi odată ce vreţi de la mine!

– Desigur! Dar mai bine zi tu prima ce urmăreşti! răspunde Detectivul.

– Vreau să mă distrez, vreau să îmi fac prieteni şi să mă îndrăgostesc, vreau să îmi împlinesc toate dorinţele, să mă înconjor de lucruri plăcute şi să mă ocup de frumuseţea mea. Aşa mi-a fost înţelegerea cu Regizorul. Ştiţi…mie mi-a dat rolul principal, răspunse Tânăra luată de val şi cu vădită infatuare.

Apoi, trezindu-se din reverie, se uită cu dezamăgire la oamenii mulţi care continuă să îşi vadă preocupaţi de treburile lor şi spune înciudată:

– Dar din cauza voastră nu pot să îmi mai intru în rol! Nu mă mai vede aproape nimeni din cei pe care îi doresc aproape. Orice relaţie e un chin, iar când în sfârşit l-am întâlnit pe Alesul meu, n-am cunoscut decât agonia şi mistuirea. Cu voi alături, am avut parte doar de moartea a tot ce am îndrăznit să îmi doresc cu patos.

– Nu te mai lamenta, domnişoară! E-adevărat că nu exagerezi cu bucuriile, chicoti Detectivul, dar asta numai pentru că nu ai înţeles bine termenii contractului nostru. Regizorul face regulile aici şi să mai ştii că toţi suntem personaje principale în piesa asta.

Cu calm şi metodic, Profesorul îşi începe discursul:

– Uite ce vreau eu de la tine: vreau să înveţi să păstrezi doar relaţiile eficiente, rezistente, să nu-ţi mai pierzi timpul cochetând în stânga şi-n dreapta fără rost. Adică vreau să fii disciplinată în goana asta a ta după socializare şi să iei relaţiile rând pe rând. Mai vreau neapărat să munceşti pentru perfecţionarea bunului tău gust. Nu tot ce zboară se mănâncă.

Detectivul interveni cu o privire intensă:

– Şi, dacă n-ai înţeles, îţi explic eu şi mai bine cum vine treaba. Ca să înveţi să faci distincţie între relaţiile funcţionale şi celelalte, nefiltrate, la care visai tu, la început le facem pe majoritatea celor pe care le alegi să nu funcţioneze. Rămâi, deci, cu relaţii sporadice, iar noi îţi arătăm necontenit unde şi când sunt şi acelea nesatisfăcătoare. Vei fi, desigur, nemulţumită. Cu cât mai nemulţumită vei fi, cu atât mai mult se va restrânge cercul tău de prieteni şi Aleşi. Vei ajunge să te întrebi unde greşeşti, apoi, într-o bună zi, dacă te ţii de lecţii, vei învăţa să apreciezi ce te învăţăm noi: maturitatea şi discernământul în plăcere şi relaţii. Apoi, ca să te facem maestră a bunului gust, îţi vom impune şi exigenţă estetică. Cu greu vei mai decreta că ceva este cu adevărat frumos. Aşadar, filtrare şi pragmatism, domniţă, asta vrea Profesorul de la acţiunile tale! Toate acestea se învaţă în timp şi nu te vom scuti de la nicio muncă.

Ea, contrariată şi nerăbdătoare:

– Cu tot efortul şi cu toată amânarea satisfacţiilor, nu văd cine ştie ce rezultate şi sunt ani şi ani de zile de când tot repetăm piesa. Orice relaţie mi se sfârşeşte şi doare, marea dragoste nici gând să apară, vreau blândeţe de la oameni şi primesc manipulare, dau tot ce am şi nu mi se întoarce decât trădare, vreau înflorirea iubirii şi întâlnesc moarte…

– Păi da, spuse Detectivul, pentru că sunt şi eu lângă Profesor. Eu, domniţă dragă, vreau să mă însoţeşti în întuneric şi să-mi fii colaboratoare pe acolo. Vreau să înveţi bine despre lumea umbrelor din fiecare om şi din tine (pare-mi-se că nu ţi-e străină acum gelozia sau disperarea). Vreau să cunoşti sfârşitul relaţiilor, agonia pierderii iubirii, să mergi dincolo de moartea unei fericiri. Vreau să descoperi cum să legi relaţii cu tot ceea ce e nevăzut, tabu şi are spirit. Poftim, socializează ca la o şuetă cu cei plecaţi dincolo, dacă te ţine puterea! Iar cu cei încă în viaţă învaţă să dărâmi relaţiile şi să le dai apoi o altă cale, transformată din temelii.

Profesorul interveni:

– Noi nu acceptăm jumătăţi de măsură. Aşa e scenariul.

Provocator, Detectivul:

– Şi să n-ai grijă, e un contract echitabil. Mai devreme sau mai târziu, vei învăţa să formulezi şi tu pretenţii de la noi.

Se lasă cortina.

***

La catedră, Profesorul. În picioare, lângă el, Detectivul. Din prima bancă, Tânăra dă indicaţii:

– …şi în timp ce veţi reciti la noapte volumul 70 de psihanaliză, vreau să fiţi îmbrăcaţi în costumele noi pe care le-am cumpărat astăzi. Apoi, mâine, când veţi merge sobri şi responsabili în lume, să încercaţi să nu mai fiţi aşa sălbatici, că mă faceţi de râs!

Se lasă cortina. Sfârşit.

***

Lămuriri. În astrologia personalităţii, planetele reprezintă funcţii din psihicul nostru (de exemplu, Marte corespunde lui a acţiona, Mercur lui a face conexiuni logice, a comunica, Luna lui a simţi etc.). Stabilind poziţia planetelor la naştere, observăm că ele se află pe cercul astrogramei la anumite distanţe una faţă de cealaltă. Unele distanţe sau unghiuri sunt asemeni unor intersecţii importante, noduri ce unesc din punct de vedere energetic planetele, rezultând în interiorul individului colaborare sau tensiune între mai multe dimensiuni ale psihicului. De exemplu, dacă Marte se află la o distanţă de aproximativ 90⁰ faţă de Lună, vom avea un aspect de cuadratură, iar momentele noastre de acţiune (Marte) vor fi strâns legate de experimentarea planului emoţional (Luna). O faţetă a acestei legături ar fi aceea că fiecare acţiune ne va fi însoţită de emoţii (o imagine ar putea fi aceea a actorului care are curaj să iasă pe scenă, dar în interior are trac), iar emoţiile ne vor împinge la rândul lor spre acţiune (de pildă, simt furie şi concomitent trebuie imediat să trec la o acţiune; dacă aleg să mă duc la sala de sport ca să mă eliberez sau, din contră, agresez pe cineva, nu se vede în astrogramă).

În scenariul anterior, am imaginat o hartă în care există o legătură tensionată (opoziţie, 180⁰, sau cuadratură, 90⁰) între Venus (Tânăra) şi o conjuncţie (aspect de 0⁰) Saturn (Profesorul)-Pluton (Detectivul). Cuvintele cheie pentru aceste planete sunt: Venus – relaţie, plăcere, dorinţă; Saturn – lecţie, responsabilitate, utilitate; Pluton – transformare, profunzime, intensitate. Opoziţia sau cuadratura este sugerată prin faptul că Venus este vizibil incomodată şi iritată de ceilalţi doi, iar conjuncţia (acţiunea comună) Saturn-Pluton este indicată de prezenţa lor permanentă unul lângă altul. Aşa cum Profesorul şi Detectivul îşi impun regulile în comportamentul Tinerei, iar ea formulează la rândul ei pretenţii de la ei, la fel apar şi în impulsurile noastre interferenţe între fragmentele care ne compun ca personalitate complexă. Aşa cum am punctat, în exemplul dat am urmărit o posibilă interacţiune între a socializa + a dori + a urmări plăcerea (Venus) – a disciplina + a maturiza (Saturn) – a transforma + a împuternici (Pluton).

Dar cine este Regizorul? Grafic, ar fi, desigur, centrul astrogramei de unde ne coordonăm întregul program de viaţă, corespondentul conştiinţei de sine, miezului nostru, acelei variante unificate ale tuturor personajelor noastre interioare. Regizorul este partea din noi de care poate că nu suntem încă foarte conştienţi, dar care stabileşte regulile jocului şi are, pentru fiecare fragment de personalitate pe specificul său, un scop clar formulat şi fundamental evolutiv.

>    <