Am mai spus-o pe aici, eu sunt Peşti, cu o conjuncţie Soare-Mercur în acest semn şi în general trăiesc într-o atmosferă interioară de nediscriminare şi gânduri ondulate artistic de pace pentru toţi… Ne aflăm totuşi într-o perioadă cu Jupiter (un indicator al justiţiarului), coguvernator al Peştilor, în semnul realist al Fecioarei şi bag de seamă că la poarta ideilor mele de principiu bate puţină critică, în numele dreptăţii – cel puţin dreptatea din accepţiunea mea. Simt că astrologia are nevoie, în zilele noastre, de reabilitare. Doresc să pledez şi eu întru o asemenea cauză şi nu exagerez să observ cu încântare că în prezent rândurile revoluţionarilor astrologici se lărgesc şi se împuternicesc.
Din istoria astrologiei mă preocupă îndeosebi trei perioade, mânată fiind de impulsul de a le descifra urmele cât mai coerent şi util pentru viitor. Preocuparea aceasta nu îmi este îndreptată asupra arhivelor cu diferite tehnici de interpretare astrologică, ci asupra înţelegerii pe care oamenii fiecăreia dintre cele trei vremi au avut-o sau o au (pentru că al treilea timp spre care mă aplec e cel de acum) despre cum funcţionează viaţa şi despre rostul nostru pe această planetă. Fac o paranteză şi relatez că la şcoală nu am reuşit să mă pliez pe ceea ce ni se preda la istorie (multe evenimente şi liste cu reconfigurări ale hărţilor politice ca urmare a războaielor, tratatelor şi alianţelor) şi că, pe vremea mea, îmi lipsea de la această materie incursiunea în viaţa de zi cu zi şi în minţile oamenilor diverselor epoci: ce fel de perspectivă avea în interiorul său o persoană care declanşa războaie sau cea care ateriza pur şi simplu în linia întâi, sacrificându-se în lupte pe care adesea poate că nici nu le înţelegea?
- În astfel de vremuri tulburi s-au născut şi astrologii din prima categorie la care mă întorc cu gândul meu, aşa-zişii astrologi de curte, cei care trăiau pe lângă regi şi înalţi demnitari şi care primeau inclusiv sarcina de a-i sfătui în afacerile politico-militare: Când e momentul propice să declar război vecinului? Ce deznodământ va avea confruntarea x? Din auzite, ştiu că existau pe atunci şi pedepse deloc uşoare pentru astrologii care nu o nimereau… Şi realizez că în întunericul acelor vremuri unii mai-mari nu pricepeau nici că războaiele nu-s bune, nici că s-ar putea ca nimic să nu fie scris irevocabil de dinainte, că prezentul se ţese prin dinamism şi devenire, din alegerile şi conştientizările a N minţi implicate într-o suită de evenimente. La rândul lor, poate că nici astrologii de atunci nu intuiau prea bine cum e cu afacerile cerului şi cu responsabilităţile meseriei lor, aceea de traducători ai tendinţelor, nu de ghicitori în stele ai viitorului efectiv. Totuşi, moştenirea lăsată de ei este o colecţie de tehnici de previziune de o înaltă precizie şi nu e de mirare, având în vedere miza sfaturilor astrologilor din acele vremuri şi consecinţele cu adevărat…tragice pe care le-ar fi putut avea asupra integrităţii lor fizice erorile de interpretare.
- Treptat, tehnicile de luptă s-au emancipat, statele nu şi-au mai declarat război ca pe bandă, pedepsele aberante s-au estompat în lumina evolutivă a revoluţiei industriale, oamenii s-au îndepărtat de perspectiva fatalistă, astrologii au primit alt tip de sarcini. Ajunşi prin secolul XX, a căpătat accent astrologia centrată pe persoană, a traducerilor impulsurilor psihice, iar primii paşi pe această cale au fost însoţiţi de culegeri pe care le numim, între noi, cărţi astrologice de bucate. Aflăm din ele reţete despre cum să cucereşti bărbaţii din fiecare zodie, despre cât de încăpăţânaţi sunt Berbecii şi ce soţii perfecte sunt femeile Balanţă etc. Avantajul acestor reţete este că ne-au întors privirea spre interior şi au încurajat, poate mai timid la început, interogări de tipul “Cine/cum sunt eu?” Dezavantajul este, după părerea mea, faptul că aceste reţete pe de-a gata au provocat tot felul de prejudecăţi astrologice de tip “Leii şi Taurii n-au ce căuta împreună”, “Femeile Rac sunt cele mai bune mame”, “Fereşte-te de Scorpioni!” Astrologia a devenit pe alocuri un moment publicitar zornăitor şi nu e de mirare că scepticii au ajuns să o respingă vehement. Stai şi te întrebi cum o fi mai puţin rău: să crezi în cărţile de bucate astrologice sau să te dezici complet de astrologie? Din fericire, există căi luminate de mijloc şi cu aceasta am ajuns la depănarea momentului prezent.
- În perioada actuală, lumea se schimbă cu o viteză uimitoare şi într-un stil destul de halucinant pentru mulţi dintre noi, cei care ne-am ales să ne naştem acum. Timpul trece altfel, apar schimbări drastice şi rapide de macaz, toate cu o senzaţie de urgenţă: ori reuşeşti ca de data asta să iei decizia corectă, ori te îndrepţi spre autodistrugere. Nu prea mai e timp de corigenţe şi fiecare om, în povestea lui, învaţă să trăiască parcă după alte setări decât fusese obişnuit. În acest context, cine reuşeşte să integreze în înţelegerea sa cum funcţionează astrologia pe care eu o numesc vectorială dispune de un avantaj. Astrologia vectorială este cea care îţi arată că fiecare indicator din harta ta se poate manifesta pe o plajă de valori de la minus la plus infinit, că nimic nu e de rău sau de bine într-o hartă şi că, dacă înţelegi rădăcina şi o îngrijeşti după trebuinţele ei specifice, poţi clădi cea mai tare relaţie Leu-Taur, poţi fi o excelentă mamă Vărsătoare sau poţi găsi mulţi Scorpioni calzi, frumoşi, luminoşi. Important e să nu te dezici de tine, să îţi respecţi programul de funcţionare şi să te…nelimitezi.
Pledez, aşadar, pentru o astrologie a rădăcinilor, a dezvăluirilor de sensuri centrale, pe care omul care vine la astrolog pentru descifrare să le poată mai apoi modela după cum consideră optim. Singur, prin asumare. Ca astrologi, cred că avem nevoie să deprindem acest curaj, să nu ne temem să nemulţumim o persoană care a venit pornită să îi dăm noi soluţii sau să alegem noi în locul ei. “Să rămân într-o relaţie cu X sau să încep una cu Y?” Nu ştiu, îţi voi răspunde, şi nu îmi permit să decid pentru tine, dar am putea descoperi împreună care e specificul fiecăreia dintre aceste relaţii, cam ce laturi din tine activezi şi dezvolţi alături de fiecare dintre cei doi. Dacă eu îţi spun “fugi de X, du-te la Y”, iar tu mă investeşti cu încredere fără să fi asimilat încă lecţia întâlnirii cu X, aceasta va reveni în viaţa ta sub forma altor oameni.
Pledez, aşadar, pentru astrologia care te pune la muncă şi te lasă să îţi iei propriile decizii, să îţi imaginezi singur ce ai putea fi, ce ai putea construi din tine, ce ai de reconfigurat.
Şi mai pledez pentru îndrăzneala astrologilor de a vorbi doar despre ceea ce validează cu adevărat în ei, traducând ritmurile astrelor într-un limbaj al arhetipurilor, păstrând distanţa corectă faţă de forma lor finală de materializare. (Cu atenţie, desigur, la ambiguitate.) Este un grai care poate îl derutează într-o primă fază pe pragmaticul pur-sânge, dar sensurile lui i se vor revela la timpul lor, chiar dacă azi te priveşte pe tine, astrologul, cu neîncredere.
26 septembrie 2015