Cum să vindeci o trădare

Ca o veritabilă posesoare de Saturn în Scorpion şi Pluton în casa a 8-a în opoziţie cu Venus, de-a lungul timpului m-am perpelit câteodată în focurile suferinţelor relaţionale extreme, condusă acolo fix de oameni cărora eu le-aş fi dat totul. Ştiu bine ce înseamnă să rămâi, pentru câteva minute, suspendat în şocul vreunei trădări, vreunui abandon, vreunei nesimţiri crase pogorâte asupra ta prin prieteni buni, iubirea vieţii, mari maeştri înţelepţi.

Mai întâi te cuprinde o răceală de gheaţă, apoi mintea, trupul, inima ta încep să dea semne de agonie crescătoare, pe măsură ce absurdul situaţiei se transformă într-un mesaj clar: Da, da, chestia asta e reală! Cel mai iubit dintre pământeni pentru tine chiar s-a purtat aşa!

Ca o veritabilă posesoare de Saturn în Scorpion în casa a 8-a, o iau în continuare cu încetinitorul printre emoţii grele şi încep să mă reconstruiesc. Exact ca pe şantier, cărămidă cu cărămidă. După un timp suficient de lung cât să rezulte ceva durabil, constat că n-am murit de suspine, că mi-a prins bine episodul şi că din vechiul meu devotament total faţă de X n-a mai rămas nici amintirea scrumului. Ca o veritabilă posesoare de Saturn în Scorpion în casa a 8-a…

E drept, de ceva vreme parcă am depăşit faza de naivitate şi extrasensibilitate care m-a condus spre experienţele cele mai vătămătoare. Acum mă pricep altfel să am grijă de mine, să păstrez o distanţă prevăzătoare faţă de oameni care par prea frumoşi ca să fie adevăraţi. Aşa că mari drame n-am mai trăit de când m-am lămurit că, la o adică, mă am mereu pe mine, că pe lumea asta totul se transformă, nimic nu stă, oamenii evoluează rareori în acelaşi ritm şi că din orice punct putem porni iar spre fericire.

Poate nu ca o veritabilă posesoare de Saturn în Scorpion în casa a 8-a, ideea răzbunării nu prea m-a atras. Distanţa rece e singura pedeapsă pe care o aplic trădătorilor mei, dar o fac natural, fără niciun efort, din moment ce în relaţiile apropiate sunt omul lui totul sau nimic. În schimb, recunosc că nu mi-a fost uşor să învăţ să îmi corectez tendinţa auto-îndreptăţit justiţiară şi un fel de dispreţ ultim pe care îl păstrez faţă de inculpaţi.

Din subiectivism, mi-ar fi greu să apreciez acum, ca într-o balanţă universală care ştie perfect ipotezele ambelor părţi, cât de corecte îmi sunt aceste concluzii. Cu toţii avem bareme de demnitate şi onoare, cu toţii ne formulăm propriile judecăţi de valoare despre cât dăm şi cât primim în relaţii.

Însă vreau să împărtăşesc aici o observaţie, în ideea că poate vă mai supără şi pe voi unii oameni: dacă ai dreptate şi X chiar ţi-a adus un prejudiciu grav, dă-te la o parte şi nu aştepta să-l vezi plătind! Nu-ţi pierde tu timpul cu asta şi fii sigur că va veni vremea când omul acela se va confrunta cu consecinţele alegerilor lui! Altfel spus, ai încredere în timp! Chiar şi când pare că unele nereguli rămân îngropate de-a pururi şi făptaşii scapă basma curată, dacă ne uităm mai bine în jur, nu e deloc aşa. Ştii mulţi trădători sau nesimţiţi senini, cu vieţi de calitate, fericiţi? Dacă da, poate ar trebui să te gândeşti mai bine cum îţi defineşti fericirea.

Două gânduri mă însoţesc acum când mai apare câte o dezamăgire care parcă strigă la mine să văd mai bine omul de aproape:

  • Mai întâi îi doresc sincer să se redreseze la timp, pur şi simplu pentru că aşa este cel mai eficient pentru toată lumea. Nu am nevoie de scuze, de regrete, de vreo răsplată. Am nevoie doar să văd că altădată făptaşul nu va mai proceda la fel, că s-a schimbat în mod real.
  • Iar dacă prima variantă nu are loc, cer răspicat timpului, legilor universale să producă, aşa cum e mai corect, reglarea celor ce s-au săvârşit. Sunt prea multe mistere şi factori necunoscuţi ca să-mi bat eu capul cu toate astea. Vorba ceea, datoria mea în lume începe şi se sfârşeşte cu mine. Caut să îmi învăţ lecţia din ce s-a întâmplat, să îmi asum partea mea de contribuţie, apoi mă dau la o parte.

Şi mai am în vedere că, dacă vrem să trăim într-o lume mai bună, este nevoie ca cei care pică de obicei de fraieri să se oprească din eroarea lor, să nu mai dea prea mult din ei, să nu se pună mai prejos de cei care s-au obişnuit să ia prea mult.


<     >