M-am surprins deseori în avalanşa ultimelor luni reacţionând prin non-judecare, observând doar, primind deopotrivă posibile variante ce păreau ostile una alteia. Toate teoriile vehiculate acum, împărţirea între farsă şi realităţi sigure, între cifre exacte şi erori intenţionate sau ne, între liniştea de acasă şi frustrările înţepenirii mocnite ale lumii întregi – absolut toate s-au petrecut în timp ce constatam în sinea mea, din nou, cât de important este să te ancorezi într-o stare de credinţă pe care ţi-ai ridicat-o singur, după cum te duce mintea ta de sine stătătoare.

Dacă m-ar întreba acum cineva ce părere am despre toate cele petrecute în acest an, i-aş spune că e încă devreme şi nu văd clar concluzii, dar că nu m-ar mira să fie toate aceste variante, de la conspiraţii la realitate pură şi simplă, valabile într-o ţesătură complexă a palierelor timpului, măsurii de trezire din fiecare om şi drumului ce şi-l croieşte pentru mai departe.

Eu cred că putem găsi, din mijlocul oricărei încurcături, soluţii. Şi că este un act de inteligenţă să faci în orice moment, de la acţiuni de detaliu la lucrările cele mari, tot ce poţi mai bine, moral şi cinstit în contextul dat. Aşa cred că-şi croieşte singur omul norocul pe termen lung. Mai cred şi că este inteligent să ne confruntăm fricile rând pe rând, să le disecăm şi să le reeducăm pe măsură ce ies la suprafaţă, tot într-un act de programare isteaţă a unui viitor mai bun.

Cred că este potrivit ca uneori să spunem nu cu înţelepciune mai degrabă decât da cu dorinţă, că merită să ne suprimăm câteodată plăceri de moment dintr-un simţ al onoarei faţă de noi şi ceilalţi.

Cred că e important, când se năpustesc probleme asupra noastră, să ne păstrăm luciditatea de-a recunoaşte în ele fie urmările unor greşeli anterioare ce trebuie corectate şi nerepetate de-acum înainte, fie impulsul spre un efort care ne proiectează într-un nou plan evolutiv.

Cred că este o mare taină priceperea de a rămâne conectaţi de la distanţă cu ceilalţi şi cu inima întregii omeniri, unită prin toţi străinii buni pe care nu-i vei întâlni niciodată în carne şi oase, dar care emit iubire şi au nevoie să o primească şi ei pe a ta chiar acum.

Cred într-o continuă destupare a minţii prin învăţare, a sufletului prin observarea manifestărilor de frumuseţe şi de bine din jur. Cred în vindecarea trecutului prin iertarea şi revanşa prezentului.

Cred în forţa intenţiilor drepte şi a acţiunilor, oricât de mici, de nealiniere la modele în care nu credem cu adevărat. Cred în rezistenţe rebele şi în ascultări frumoase. Sufletul bine auzit în omul legat de el ştie cui să nu i se supună şi către cine să se deschidă.

Cred că, prin comanda tăcută a gândului meu hotărât ca în lume să fie mai curat şi cinstit, aşa va fi.

 

<     >