Percepţiile cu încetinitorul… O adevarată provocare! Aseară am reuşit să stau concentrată o grămadă de minute în timp ce mă uitam strâmbându-mă la mine într-o lingură. Nenumărate chipuri mi-am descoperit!
…
De obicei, suntem bombardaţi cu zgomote, flecăreală, planurile altora pentru noi, alergătura asta fără noimă către nimic precis. Un alt fel de a ne droga. Şi, ca în cazul oricărui drog, ne înghite.
Nu fumez, beau rar şi cu măsură, ajung devreme acasă, sunt o cuminţică amabilă de când mă ştiu. Dar dacă stau să-mi urmăresc firul gândurilor, îmi dau seama că îmi petrec cea mai mare parte a vieţii într-un dopaj continuu.
Evadarea minţii din materialitate – o practică foarte utilă şi creativă până în punctul în care devine o stare de a fi. Pentru că e foarte posibil pe Pământ: se poate trăi într-o absenţă totală din viaţa noastră. De câte ori te-ai spălat conştient pe dinţi de la început până la sfârşit?
De altfel, mi s-ar părea foarte puţin să facem doar asta, să nu ne mai lăsăm mintea pe tărâmuri invizibile şi, din fericire, pentru cei mai mulți dintre noi nici nu cred că e posibil. Însă limita e fină între imaginaţie creativă şi patinare soră cu pierzania.
Tot urmărindu-mi acest mic demon care îmi lasă prea libere frâiele minţii, am concluzionat că nu m-ar avantaja să-l îngrop nici dacă aş fi în stare. Nu, cu aşa ceva se parlamentează înspre aliere. Visarea se exersează până devine instrumentul prin care îţi faci viaţa magie, însă e nevoie de strategie hotărâtă. Nu iese complet din primul meci; totuşi, 3 minute petrecute total conştient azi pregătesc terenul următoarelor 5 de mâine.
Răbdare cu nebunia proprie, indiferent de forma pe care o ia. La un moment dat, s-ar putea chiar să te sperii în faţa ei. Dar ăsta e un semn de bine; trebuie mai întâi să o vezi ca să ai ce remodela.
Imaginaţie cu aplicabilitate imediată. 3 minute pe zi în care te priveşti intr-o lingură şi te strâmbi de fiecare dată altfel, doar observând ca şi cum abia te-ai născut şi eşti curios să te prinzi ce înseamnă să exişti.
22 ianuarie 2013