Avem obiceiul de a privi viaţa din centrul universului acestui “eu” din dotare, de-a formula păreri şi judecăţi prin prisma circuitelor noastre de funcţionare. Şi e bine să existe un centru, să ne putem aduna în jurul unei identităţi clare, cu certitudinile şi rutinele ei, lucrând la o poveste personală, asumată, construindu-ne intimitatea şi interiorul. Dar uneori este necesar să păşim în afara acestui cerc strâns, să ne abandonăm sinele şi să ne prindem în hora întregii omeniri, să ne reducem la poziţia unui punct al infinitului, să ascultăm acest vuiet colectiv, asezonat cu bune şi rele, să-l primim în noi şi să-i răspundem prin semnale subtile, prin gânduri şi iubiri formulate de la distanţă, cu suficientă detaşare şi universalitate, pentru a putea conta într-o lucrare mai amplă decât cea individuală.
Semnul Peştilor, atât de prezent pe cerul ultimelor evenimente, facilitează acest gen de transmisii eterice, poate pe cât de intangibile, pe atât de rapide, puternice, eficiente. Să nu subestimăm forţa a ceea ce are un caracter abstract şi se creează prin imaginaţie! – veşnicul motto al Peştilor.
De câţiva ani, comunitatea astrologică s-a sesizat că perioada 2018-2020, cu un maxim în 2020 (un an presărat cu mai multe puncte cheie pentru tranzitele lui Jupiter, Saturn şi Pluton în Capricorn) reprezintă un timp de cotitură la nivel social, o combinaţie între dărâmarea unor structuri vechi şi construirea unora noi, într-o senzaţie de şantier extins, seriozitate, efort, responsabilizare. La acestea unii dintre noi răspundem cu rezervă, alţii cu pesimism, cu o stare generală abătută de “nechef”, alţii mai strategic, organizat, alţii (probabil că nu mulţi) încântaţi de provocarea urcuşurilor grele. În plus, procesul vizează aptitudinea răbdării, perseverenţa în condiţiile în care luminiţa de la capătul tunelului păleşte deseori sau rămâne, încă, îndepărtată. Capricornul îşi desfăşoară aproape întotdeauna lucrările în condiţii de austeritate. Totuşi, înaintăm, construim, participăm la aceste reconfigurări cu fiecare mic pas şi fiecare scurtă zi. Să mai avem răbdare şi să nu abandonăm ritmul, să nu renunţăm la construcţiile frumoase, nici să nu pierdem timpul cu visări comode şi deşarte ne învaţă aceşti ani. Să privim realitatea fără a o-nflori, să-i pricepem limitele, să facem fapte bune în mijlocul acestor blocaje anevoioase, să păstrăm o perspectivă bine proporţionată a lumii din care facem parte – aşa se traversează Capricornul.
Fără îndoială, această forfotă are bătaie lungă, atât spre trecut, cât şi spre viitor. Pentru că, periodic, omenirea are nevoie să mai cureţe din greşelile anterioare, să vindece definitiv felurite suferinţi ce încă îngreunează şi apasă pe umerii celor de azi fără ca aceştia să perceapă poverile – le iau de bune, căci s-au născut în ele şi le-au asimilat ca pe o normalitate. Suntem la răscrucea unei asemenea închideri de cicluri. (Astrologic, sunt implicate în tranzitele de acum Nodurile Sud ale mai multor planete).
Apoi forfota are bătaie lungă pentru că, dacă reuşim, la capătul procesului vom putea privi în urmă, atât în plan personal, cât şi general, şi vom vedea că am ridicat acum nişte fundaţii ce ne vor susţine mult timp înainte. Şi probabil că, dacă reuşim, se vor schimba definitiv în plan colectiv raporturile de putere: mai multă integritate, mai multă înţelepciune, mai multă lumină. Nu într-un domeniu anume, ci pare a fi o preluare de forţe de către oameni mai merituoşi, mai echilibraţi şi vizionari. E ca o naştere a unei noi etape în mersul omenirii. Ca orice naştere, este un proces misterios, comportă riscuri şi conţine momente de criză. De asemenea, nu este vorba despre dispariţia unor întregi categorii ce trag în jos nivelul colectiv şi adaugă o vibraţie joasă în balanţa umanităţii, ci despre slăbirea influenţei lor pe măsură ce tot mai mulţi dintre noi îşi schimbă optica şi devin mai focusaţi pe cele bune, pe schimbările ce le revin.
Dacă rămânem conectaţi la proces, căpătăm mai multă autenticitate şi ne îmbunătăţim sistemul de valori. Toţi, indiferent cât de bine am făcut-o deja până acum. Nu e om care să nu se mai poată îmbunătăţi, să nu aibă cum creşte mai departe. Cu cât suntem tot mai luminoşi şi armonioşi în reţeaua colectivă, cu atât suntem mai aproape de timpuri limpezi. Totuşi, ce-i musai de respectat acum e caracterul capricornian al prezentului: să nu ne culcăm pe-o ureche, să stăm atenţi la realitate, să ne facem treaba de zi cu zi în cadrul construcţiilor de care aparţinem! Şi să ne dăm voie să facem parte din haos, stând un pic în afara propriei identităţi, pentru a oferi lumii ce e mai frumos din noi şi pentru a primi, la rândul nostru, reverenţele altor necunoscuţi ce-şi aduc contribuţia la sistem cu ce e mai frumos din ei!