Acest articol este un pamflet.
O prietenă care lucrează într-o unitate militară mi-a descris următoarea situație: pe 25 februarie 2022, a doua zi după începutul prezentului război, la ei în unitate a fost convocată o adunare cu toți angajații, după cum probabil impune procedura, pentru a se ordona ce au de făcut în asemenea timpuri excepționale. Moment în care din rândurile lor a ieșit un coleg și a comunicat că el nu va putea participa pentru că taman atunci are programare la un serviciu de înfrumusețare. Nu mai știu dacă pensat, epilat sau manichiură, în orice caz nu clasica operațiune de tuns.
Dacă ar fi să fac un top cu trendurile care mă îngrijorează cel mai tare, militarii și polițiștii pensați ar fi cap de listă. Ați avea încredere să vă încredințați viața în mâinile lor? Cunoașteți bărbați pensați și totodată isteți, vigilenți, puternici fizic și psihic, drepți la minte, iuți în reacții? Mie acești masculi bibiliți îmi inspiră un soi de lipsă de personalitate și de bun-gust, nicidecum competența de a se lua la trântă cu infractorii întru apărarea cetățenilor.
Printre istoriile noastre de familie e una din anii ’60 cu tataia Toader și tata, aflat atunci la școală. Venise ordin de la cancelarie ca toți elevii băieți să se tundă periuță-periuță. Tataia Toader nici vorbă să lase așa o grozăvie să se întâmple cu buclele băietului său și i-a interzis cu desăvârșire să se conformeze, chit că își va pune el în cap, ca părinte, tot comitetul comunist din sat. Iar cine nu l-a cunoscut pe tataia Toader să știe că tuna și fulgera vreo trei zile necontenit când ceva i se părea nelalocul lui.
Cu toată interdicția paternă, conștiinciosul și politicosul meu tată nu și-a permis să sfideze regulile școlii, a renunțat deocamdată la bucle, s-a înființat tuns și spășit în fața lui tataia Toader, care a scuipat flăcări pe gură zile la rând și probabil i-a înjurat cel puțin în gând pe acei călăi ai frumuseților capilare, de la frizer la inspectoratul școlar și până la mai-marii țării.
Din câte știu, tataia Toader s-a mai opus vehement și pletelor prea lungi, modei blugilor evazați, fumatului și mai apoi, în post-decembrism, gumei de mestecat. S-a opus tot așa, tunând și fulgerând. Din toate aceste motive și multe altele la fel de originale, la noi dorul de tataia Toader vine cu zâmbete, admirație și cu o bucurie dulce-amăruie, în niciun caz cu jelanie mare.
Carevasăzică, mă gândesc că prin anii ’60 funcționau niște reguli estetice clare la nivelul instituțiilor, începând de la școli și până sus, în vârful patriei.
Acum înțeleg că beneficiem de un fel de democrație. Fiecare e liber să se înfrumusețeze cum consideră, acasă și la serviciu, ceea ce alunecă în penibil când și când.
Pentru că e la modă, propun să facem o petiție online: să cerem ca în codul vestimentar și de stil al celor care apără siguranța națională și ordinea publică să se adauge explicit „fără pensați”!
Dintre metehnele ușor haioase pe care nu le-a mai apucat, părerea mea e că tataia Toader ar fi mai completat între motivele lui de tunete și fulgere următoarele: în asentimentul meu, masculii pensați, unghiuțele și genele false (măcar alea absolut exagerate), expandarea înspre obezitate a oamenilor de toate vârstele care mănâncă prea mult și prea aiurea.
Promit să cuget și la lista lui tataia Toader cu lucruri de aplaudat. Când se afla în toane bune, era un adevărat suporter, care îți dădea curaj să te aventurezi în viață și să faci isprăvi remarcabile.
Deocamdată, întru vesela și înțeleapta lui pomenire, să luăm aminte la tunete și fulgere și să nu mai permitem saloanelor de înfrumusețare să strice vajnicii stâlpi ai țării!