Îţi mulţumesc, Alis!

Pe ultima sută de metri de Venus retrogradă, îmi amintesc de o întâlnire-cheie din viaţa mea, petrecută pe când aveam 25 de ani şi foarte multe conflicte interioare atât de încâlcite, încât nici nu aş fi fost în stare să le numesc.

Ei bine, pe atunci am avut şansa să petrec două zile în preajma unei fete despre care am reţinut în treacăt că era nativă Gemeni, ceva mai tânără decât mine. Această fată m-a impresionat prin echilibrul şi obiectivitatea cu care privea orice întâmplare, prin autenticitatea şi incredibila ei deschidere faţă de oameni. M-a impresionat pentru că emana siguranţă de sine; pentru că radia inteligenţă analitică şi emoţională, naturaleţe şi seninătate. O ascultam şi nu-mi venea să cred că este posibil să existe un om atât de tânăr şi atât de armonios. Cu toată sinceritatea recunosc, mă întrebam ce fel de părinţi o fi avut drept ghizi în această viaţă pentru că eu văzusem până în acel moment doar adolescenţi sau tineri nemulţumiţi, aflaţi într-o suferinţă interioară mai mult sau mai puţin conştientizată, crescuţi de părinţi asemenea.

Privind-o, m-a ajutat prin simplul ei exemplu să întrezăresc mai ales cât de mică era lumea mea, crispată, aspră, rigidă. La început m-am ruşinat, apoi m-am pus pe făcut curăţenie.

Prin ea am ajuns la prima carte[1] ce m-a lansat în lucrul cu propria lume interioară, cu rănile, disperările, neiertările, furiile mele. A fost doar o iniţiere, un prim pas, un mic impuls spre lumină de care m-am agăţat şi pentru care îi voi fi mereu recunoscătoare. (Ulterior, pornindu-mă pe calea astrologiei, am realizat şi că ea, nativă Gemeni, mi-a atins Luna şi Nodul Nord natale din acelaşi semn printr-o carte, un instrument de lucru atât de drag mercurienilor.)

Nu aş putea spune cu exactitate câte zeci spre suta de cărţi am citit de atunci pe diverse teme de reconstrucţie personală. Nici cât la sută din păienjenişul care mă separă de sinele meu cel mai înalt am reuşit să ard. Dar pot spune că din acel moment, din acel simplu si hotărât “Da!” rostit provocării de a-mi găsi propria stare de armonie, am întâlnit mulţi oameni care îmi stau alături pe această cale, am cunoscut astrologia şi, pas cu pas, am început să mă descurc cel puţin onorabil cu conflictele din mine ce ies la suprafaţă cerându-mi rezolvare.

Şi, dacă ar fi să zic care îmi este în etapa de acum cea mai dragă strategie de întâmpinare a unei probleme, aş nota-o pe aceasta: identific – de multe ori cu ajutorul astrologiei – principiile fundamentale de la rădăcina acelei situaţii, văd în ce fel se contrazic între ele şi apoi caut soluţii pentru aducerea lor la centru. Am învăţat, făcând apel la această perspectivă, să apreciez jocul de contradicţii, dinamismul divergenţelor dintre şi din noi. Pentru că “în lipsa contradicţiilor de bază din viaţă, pierdem contrastele prin care ne este arătat adevărul[2]”.  Și între noi fie vorba, suflete al meu, ce dragă mi-e amintirea acelei întâlniri care m-a învăţat să îţi cercetez contrastele!

Îţi mulţumesc, Alis, din suflet!

 

_________

[1] Tara Bennett-Goleman, Alchimia emoţională

[2] Daniel Reid, Ghid complet de medicină chineză

 

Articolul precendent         Articolul următor