Există în zodiac axa perfecţionismului nesfârşit, Fecioară-Peşti, şi-aceasta vrea să ne înveţe despre minunile nemulţumirii sănătoase, ale curăţeniei imaculate – aspiraţie nobilă, însă atât de angoasantă în lumea cu imperfecţiuni pe care o clădim experimentând viaţa!
Fecioara este partea din noi preocupată de perfecţiunea de detaliu, capabilă să ne semnaleze cu luciditate analitică şi rece că-s strecurate multe abateri în ordinea din jurul nostru: un gest nepotrivit, o literă pusă greşit pe prima pagină a romanului proaspăt ieşit de sub tipar, o cută la cămașă, un spaţiu în plus în scrierea unui algoritm, b înainte de a în dosarul cu arhivă, un mic pas greşit pe care alţii nu-l sesizează, dar care pentru tine face să scârţâie cadenţa marşului. Deficienţe infinitezimale, tratate din obişnuinţă cu “ce contează?!”. Fecioara din noi ştie însă la ce contează. Ea vede că ritualul corectării acestor minuscule nereguli observabile prin spirit critic şi discriminare se extrapolează, se transmite şi către celelalte substraturi, reaşază lumea în ordine atât ca stare concretă, cât şi ca tipar general din care pornesc manifestările formei. Într-o casă curată te simţi bine doar pentru plăcerea ochilor sau şi pentru că îţi creează o stare de echilibru de fond?
Peştii, principiul opus, îi considerăm adesea mult prea visători şi neatenţi la ce se petrece în faţa ochilor lor cât să le mai sesizăm și nevoia de perfecţiune. Ei par a accepta totul exact aşa cum e, ba chiar capabili să şi vadă multă frumuseţe în tot acest haos şi amalgam de dezordini. Căutările lor imprecise, greu de definit par suficient de nelumeşti cât să nu acorde vreun preţ scamei de pe covor (de care ne place să acuzăm Fecioara că se împiedică disperat). Dar Peştii sunt poate şi mai veritabili nemulţumiţi; ei refuză să facă priză cu realitatea de aici pentru că în secret se pot lăsa convinşi doar de perfecţiunea întregului, iar dacă Fecioara face zoom pe mici fragmente şi le caută cusururile pentru a le aplica diverse corecţii competente, la polul opus apare o preocupare la fel de angoasantă faţă de perfecta integrare într-o viziune de ansamblu a tuturor părticelelor ce alcătuiesc infinitul vieţii.
Testul fazelor de Fecioară şi Peşti este această criză şi-această insaţietate: cum să ajungi să trăieşti în armonie având mereu un ascuţit simţ al imperfecţiunii, care nu îţi permite să te prefaci nicio secundă că tu, omul şi lumea, teatrul vieţii aţi fi atins deja desăvârşirea?
O soluţie pare a sta în mişcările specifice celor două semne: Fecioara să înceapă pur şi simplu să muncească la remedierea dezordinilor mici din faţa sa, iar Peştii să se întoarcă spre spirit, căci spiritul are deja o viziune unitară şi ştie să vindece perspectiva suferinţei într-o lume imperfectă, o perspectivă ce sabotează şi trage în jos ambele capete ale axei perfecţiunii din zodiac.
Starea de criză strecurată în noi cu fiece mică nemulţumire este, la urma urmei, o comoară. Cum altfel am mai înainta spre imaculare şi la ce bun toate acestea dacă am pierde un asemenea dor de ascendenţă?