Paradox şi reconciliere

Mi s-a părut într-o zi cu soare că ne suntem nouă înşine cele mai mari paradoxuri de tolerat. Cam de pe-atunci îmi inspectez cu precauţie convingerile.

Iată-ne, trăim într-o lume fragmentată, construită din bine şi rău, plus şi minus, creştere şi comprimare, o lume plămădită din da şi nu. Sau poate că lumea e la locul ei, iar noi o distorsionăm prin contradicţii pentru că din start am acceptat să purtăm opoziţiile în propriile minţi şi doar aşa ştim, deocamdată, să ne folosim de ele. Până când?

Ai observat vreodată cum ne fentăm singuri accesul la reconcilierea extremelor? Dacă din interior preferăm siguranţa variantei deja testate în locul noului, ajungem să ne identificăm cu ea şi povestim despre cuminţenia plăcută de pe vremea bunicii versus rătăcirea degradantă a generaţiei pro… Sau, invers, invocăm dezlegarea minţii din închisoarea dogmelor versus aberaţiile istoriei, întunericul obedienţei strămoşeşti. Şi fiecare e convins că are argumente deştepte. Chiar şi între noi facem tot felul de observaţii pertinente de genul tu eşti agresiv, eu sunt paşnic şi e clar că eu sunt OK, tu nu.

Acum întreb din nou: ai observat vreodată cum ne fentăm singuri accesul la reconcilierea extremelor? În aprecierile ei, mintea duală este oarbă la un detaliu foarte simplu: să compari un bine cu un rău e o polemică inutilă. Daca avem claritatea să comparăm binele de pe vremea bunicii cu binele de-acum, răul de-atunci cu răul de-acum, defectele tale cu ale mele, vedem că da, lumea asta a fost mereu la locul ei, iar noi am experimentat-o pe mai multe planuri. Şi că, dacă tot trăim în dualitate, putem să vindecăm răul cu bine şi să ne alăturăm în interior opoziţiile, până la totala eliberare de identificări inutile.

Avem atâtea de făcut, atâtea bucurii de trăit, atâtea înţelegeri mai înalte de aflat, încât treaba asta cu da şi nu trebuie integrată într-un final, nu-i aşa? De ce să ne mai învârtim în cercuri strâmte?

Şi-atunci, pentru mine şi pentru tine, prefer să schimb întrebarea cu vorba englezească dintr-o poezie:

Tell me, what is it you plan to do

with your one wild and precious life?

26 octombrie 2014