L-am căutat de când mă ştiu şi-l tot caut, poate la fel ca tine. Că e în mine sau peste tot deja nu mai contează ca polemică. Oriunde-ar fi, se ţine de noi. Nu ştiu de ce ne-om crampona atâta să-l dibuim ca amplasare fără să ne întrebăm la fel de curioşi cum e de fapt el într-o traducere accesibilă creierului nostru actual.
Eu cred că Dumnezeu este puternic, blând şi mai ales firesc. Nu-mi lasă impresia că ar avea nevoie să sărutăm icoane cu sfinţi trişti in numele lui, nici să ortografiez despre el cu majuscule. Cred că îi place mult să ne simtă pe fiecare altfel. De-aia ne-a şi trimis pe-aici.
Mai cred, în răspărul opiniei generale, că Dumnezeu e foarte vorbăreţ într-un mod extrem de evident. Plus multilateral dezvoltat, ceea ce îl face capabil să ne descifreze fiecăruia varianta cu care ne adresăm lui şi să ne răspundă la fel de personalizat. Iar calitatea înţelegerii între mine si el se vede în cantitatea de fericire sinceră pe care ajung să o trăiesc. Pentru că Dumnezeu a fost de la început atât de deştept încât să nu ne lase să trişăm fericirea. O simte cu adevărat cine învaţă să trăiască pe Pământ frumos şi complet: puternic, blând şi firesc.
14 aprilie 2013