Sunt zgârcită cu timpul meu liber. Îmi ofer compania doar unor oameni cântăriți și răscântăriți foarte exigent. Sunt zgârcită în acest fel din mai multe motive.
Pentru că mă bucură să am timp doar pentru mine și să îl umplu după sufletul meu.
Pentru că sunt plămădită din toate aluaturile singularului: independentă, solitară, nerăbdătoare. Pentru că m-am născut setată așa, dar și pentru că viața m-a învățat să perfecționez un atare stil.
Pentru că îmi place să stau de vorbă cu liniștea, certitudinile și zbaterile mele.
Pentru că mă pierd ușor în ceilalți și mă năpădesc repede stările lor.
Pentru că mă plictisesc preocupările și distracțiile normale, din rândul lumii.
Pentru că mă tem dintotdeauna de banal.
Pentru că nu pot să mă folosesc de compania altora ca să îmi acopăr golurile. Pentru că nu pot permite nici altora să profite astfel de mine. Poate am devenit și mai zgârcită cu timpul și pentru că am văzut prea multe situații unde se confundă fă tu în locul meu cu colaborarea.
Pentru că mă rănesc așteptările celorlalți de la mine.
Pentru că oamenii care ți se potrivesc ca o mănușă sunt rari.
Pentru că mă încântă să obțin victorii pe cont propriu și pentru că știu să o fac fără să încalc interesele altora.
Pentru că e nevoie de libertate ca să înveți să zbori.
Cred că orice zgârcenie e în felul ei o eroare și provine din frică. Încă nu știu să dau soluții mai bune la această dilemă, dar sunt zgârcită cu timpul meu liber pentru că deocamdată doar așa mă pricep să îmi îmbogățesc cu neirosire trecerea pe aici.