Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre trezirea conştiinţei din noi, poate şi pentru că devenim tot mai capabili să înţelegem fenomenul, să ne încadrăm pe calea lui.
Aşa cum îl percep eu strecurându-se în mine, aşa cum îl observ în întâmplările care vin să îmi ceară rezolvare, dar şi aşa cum încerc să îl descifrez în întâmplările altora raportate la personalităţile lor, înţeleg că este vorba despre un proces care presupune multă sinceritate emoţională, curajul de a ne privi cu inteligenţă slăbiciunile. Mai cred şi că este un proces inevitabil care caută să se insinueze în noi toţi, cei care trăim acum, şi că îl putem accepta – caz în care avem de depus un efort de autocunoaştere – sau nu – caz în care lumea noastră ne va deveni tot mai dificil de gestionat.
Promisiunile, dacă acceptăm provocarea, aş zice că sunt două: atingerea stării de bine la nivel personal (stare a minţii şi a sufletului) şi conectarea, ca într-o reţea extinsă, la tot ceea ce ne înconjoară. Adică inclusiv la oamenii din jur, pe care o să ajungem – dacă rămânem pe cale – să îi recunoaştem cu adevărat în toată frumuseţea lor, în toată egalitatea dintre noi şi ei.
Pe acest drum, ceea ce este de scos la suprafaţă din adâncurile neîmpăcărilor noastre trecute aduce şi situaţii complicate de viaţă, dizarmonii în relaţiile cu cei de lângă noi, aflaţi în aceeaşi muncă interioară, conştientă sau nu. Vedem că se întâmplă des acum să apară tendinţa de separare, să trasăm graniţe, tocmai pentru că avem de reorganizat propriul şantier, avem nevoie să ne ocupăm de noi. Cred că este într-adevăr necesar să învăţăm să spunem acest fel de „nu” şi să ne detaşăm de cei cu care nu mai suntem pe acelaşi palier, indiferent care dintre noi se află mai sus.
Am mai observat însă ceva: că este de mare ajutor în aceste vremuri să învăţăm să punem mână de la mână în şantierul general, al întregii omeniri, să ne ridicăm deasupra micilor războaie cu ceilalţi. Şi să onorăm efortul omului din faţa noastră, care, oricât de bine reuşeşte să îşi adminstreze procesul propriei treziri, tot la asta munceşte el cu el, asemeni nouă.
14 februarie 2015