Scurtă demonstraţie jurnalistică pentru cei care se îndoiesc de precizia ceasului universului şi de posibilitatea astrologiei de a surprinde această impecabilitate.
Pe scurt pentru nespecialişti, într-o astrogramă – care este un instantaneu al cerului într-un anumit moment – sunt grupate sub formă de arhetipuri toate fenomenele vieţuirii noastre pe Pământ, fie că ne referim la evenimente exterioare, fie la trăiri interioare; fie că ne referim la mari întâmplări, fie la mărunţenii de peste zi; fie că ne referim la perioade ample, fie la clipa prezentă.
Marele secret al astrologiei – pe care nu îl înţelegem foarte uşor pentru că nu ne-am obişnuit să ne privim existenţa sub formă de principii generale – este acela că ea grupează în “familii” diversele aspecte ale vieţii. Astfel, fiecare zodie, planetă sau casă poate avea corespondenţe concrete infinite, toate aceste manifestări pornind însă din aceeaşi rădăcină specifică.
Faţă de astrograma personală, planetele în tranzit (adică unde se află ele în instantaneul lui “acum”) activează într-o succesiune ritmică diverse sectoare de experienţă, denumite case. În viaţa propriu-zisă, traversăm întâmplări care traduc familia de principii asociate acelei case tranzitate/activate de distribuţia cerului în prezent. Tot pentru nespecialiştii nerăbdători, mă abţin de la alte teorii complicate şi spun doar că în prezent în harta mea este activată de planetele în tranzit casa a III-a. Acesteia îi corespund inclusiv întâmplări legate de drumuri scurte şi mijloacele de transport ce le facilitează, informare – învăţare – comunicare, relaţiile cu colegii de şcoală (învăţământul obligatoriu), cu verii şi fraţii.
Fără niciun fel de premeditare, desigur, ziua aceasta care pentru mine a însemnat casa a III-a activă a conţinut următoarele întâmplări simpatice:
- După mai bine de jumătate de an, m-am întâlnit cu verişoara mea, tânăra zâmbitoare din fotografie, stânga.
- Mergând noi prin Bucureşti, dăm nas în nas cu o colegă de liceu pe care nu o mai văzusem de aproximativ 15 ani.
- După bucuria de rigoare, am plecat mai departe şi peste cinci minute dăm nas în nas şi cu doi colegi de şcoala generală pe care nu îi mai văzusem de nici măcar nu mai ştiu câţi ani.
- După încă o bucurie de rigoare, plec mai departe cu vară-mea şi ajungem într-o librărie, de unde nu intenţionam să achiziţionăm ceva şi de unde ea a plecat până la urmă cu o carte, iar eu cu caiete.
Aşadar, în câteva ore am avut de toate: verişoară, colegi de şcoală, cărţi şi caiete. Plus un drum cu tramvaiul în care ne-am pozat şi noi, ca Tănăseştile…