O metodă simplă şi ordonată de a înţelege miezul unui semn zodiacal este aceea de a-l raporta la modul şi elementul de care aparţine. Urmărind această distribuţie, vom sesiza că repartiţia semnelor pe cercul astrologic nu este întâmplătoare, la fel cum, de exemplu, nici anotimpurile nu se succed aleatoriu. Între două începuturi există o cadenţă a creşterii şi descreşterii, iar etapele unui proces se împletesc între ele activându-se în lanţ, fiecare la momentul potrivit.
Folosim în astrologia tropicală trei moduri (cardinal, fix, mutabil) şi patru elemente (foc, pământ, aer, apă). Fiecare mod are câte un reprezentant în fiecare element şi de aici rezultă 3×4, 12 semne în zodiac[1]. Ce reprezintă fiecare dintre moduri şi elemente mai exact şi cum le putem sesiza în noi dincolo de teorie?
Negreşit, naşterea noastră în această lume este un acord la mişcare. Fie că încercăm sau nu să înotăm contra valului, viaţa înseamnă curgere, devenire, deplasare continuă a fiinţei înspre altceva. Spiritul etern, infinitul şi atemporalul rămân incontestabile, însă din perspectiva omului care experimentează viaţa ca fenomen evolutiv, totul stă sub incindenţa acelei legi universale care ne învaţă că nu există stagnare. Aşadar, sintetizat, modurile pot fi înţelese ca tipuri de raportare la mişcare, iar elementele ca substanţe din care modelăm mişcarea.
Modurile răspund la întrebarea “Ce faţetă a mişcării execuţi?”, iar răspunsurile ar fi următoarele:
- semnele cardinale îşi direcţionează energia înspre declanşarea mişcării, având imprimate în ele un motor al startului; sunt semne ce operează în lume pe bază de iniţiativă şi puseuri de eliberare a energiei;
- semnele fixe stabilizează mişcarea în jurul unui centru, radiază dinspre şi înspre acest punct; păstrează un ritm constant, asigură adâncire şi timp de manifestare procesului în care sunt implicate;
- semnele mutabile se deplasează concomitent pe mai multe planuri, se mişcă în spaţiul dintre paliere; sunt părţile din noi prin care ne manifestăm distributiv, sesizăm direcţii alternative, posibilităţi viitoare, canalizăm energia înspre un permanent “altceva”.
Elementele răspund întrebării “Din ce substanţă plămădeşti mişcarea vieţii?”. Asocierea elementelor cu fenomene din natură este deosebit de utilă în înţelegerea semnelor zodiacale, însă este important să privim şi dincolo de aceste corespondenţe. Elementele reprezintă esenţe, rădăcini din care erup inimaginabil de multe procese, iar natura manifestă în felul său specific aceste ramificaţii, oferind variante ale lor.
- Pământul are ca substanţă de manifestare însăşi materia şi este reprezentat în natură prin ţărână, nisip, piatră, lemn etc. În zodiac, semnele de pământ reunesc totalitatea proceselor de materializare, iar oamenii racordaţi la acest element sunt puternic ancoraţi în propriul corp fizic şi simţurile lui, prin care fac permanent evaluări în termeni de palpabil, concret, rezonabil, eficienţă, cuantificare, structură. Pământul reprezintă, aşadar, capacitatea noastră de a pune în practică.
- Aerul are ca substanţă de manifestare raţiunea, formele-gând. În natură întâlnim aerul dens sau rarefiat, rece sau cald, umed sau uscat şi primim prin analogia cu aceste fenomene indicii despre esenţa adesea versatilă a tipologiilor umane de aer. Acest element este latura din noi care caută înţelegere, comunicare, conexiune, socializare, obiectivitate şi detaşare. Aerul este, deci, capacitatea noastră de a deveni conştienţi de noi înşine prin procese ale minţii.
- Apa se manifestă prin emoţii, iar în natură regăsim apa ce stă sau curge, se evaporă, rămâne în subteran sau cade sub formă de precipitaţii. În universul interior al unui om, apa se face remarcată prin capacitatea de a simţi, de a experimenta toată gama de emoţii posibile, dar şi de a reacţiona din instinct, inconştient. Asociată adesea cu sufletul sau cu răspunsurile inimii, apa este elementul prin care reuşim să ne validăm experienţele în termeni subiectivi, personali, raportându-ne la gradul de confort interior pe care acestea îl declanşează în noi.
- Am lăsat la final focul pentru că este poate cel mai greu de descris in cuvinte dintre cele patru elemente. Putem oare descrie substanţa pe care o modelează? În natură este flacăra obţinută prin combustie sau poate fi focul subtil care susţine nevăzutele procese energetice din interiorul planetelor. Dar în noi? Observăm că semnele de foc operează intuitiv, emit o căldură a fiinţei care diferă ca manifestare de la impulsivitate şi nerv până la optimism debordant. Ce esenţă reprezintă acest element? Focul este pulsaţia vieţii din noi, este mai presus de trup, minte, suflet, iar cele trei semne din zodiac care îl reprezintă uimesc adesea prin capacitatea lor de a răzbate în condiţii de tip “chiar dacă…” pentru că simpla dorinţă de a trăi se regenerează în forţă în interiorul lor.
Mergând pe combinaţia mod-element, deschidem în zodiac douăsprezece porţi ale percepţiei. De pildă, Taurul stabilizează (semn fix) materia (semn de pământ), perseverează şi conservă (semn fix), se ancorează în corpul său, în naturaleţe şi firesc (semn de pământ). Îl regăsim renunţând cu greu la ceea ce a reuşit să construiască până într-un anumit moment al drumului său (de la obiecte la relaţii sau principii de viaţă), rămânând din instinct paznic fidel al acumulărilor sale trecute. Şi este bine aşa, pentru că rostul lui este de a fi partea din noi fixă, de pământ.
O observaţie utilă este şi aceea că în natură elementele nu există disparat, ci se manifestă simultan. O ploaie de vară (elementul apă) cade peste o câmpie (elementul pământ), este însoţită de o anumită adiere a vântului (elementul aer), aer ce are o anumită temperatură (elementul foc). La fel, poate într-un moment oarecare un gând (aerul) se naşte în noi în raport cu o atingere (pământul) care a declanşat o anumită emoţie (apa) în timp ce pe fundal am fost alimentaţi de simplul foc de a fi.
***
Trăim, învăţăm, urcăm. Mişcarea continuă a elementelor de la rădăcinile noastre ne ghidează paşii, iar graficul zodiacal ne arată cum se întâmplă mai exact această evoluţie. Când obţii o creştere pe palierul unui anumit semn, ea declanşează reacţii în lanţ şi faţă de celelalte semne legate de el prin mod sau element. Urcarea cu o măsură la nivelul unei porţi te obligă să înveţi să le deschizi la acel etaj superior şi pe celelate două (ca element) sau trei (ca mod) ca să poţi susţine noua perspectivă. Şi tot aşa până reuşeşti să deschizi “mai sus” toate cele douăsprezece porţi. Când ai ajuns la stadiul acesta semnele mutabile din programarea fiinţei tale s-au şi asigurat că vezi etajul următor, pe care îl vei ataca înspre cucerire făcând apel la cardinalele din tine… Nu stăm nicicând, iar astrologia ne arată ordinea, frumuseţea, complexitatea şi sensul mişcărilor noastre.
_______