Mă uit în zodiac la axa Taur-Scorpion şi constat, încasând pe propria piele câte o înţepătură scorpionică, ce bine-i să poţi fi, câteodată, îndărătnic, foarte simplu şi dinadins opac. Să fii Taur. Nu, în niciun caz nu e asta definiţia absolută a acestui semn, dar astfel de atitudini fac parte din armele lui, uneori binevenite, alteori nu chiar. Am să pledez aici pentru cazurile când rezistenţa opacă nu-i rea, pentru că nu multă lume îi acordă suficient merit după părerea mea.
Eu am în hartă de-amândouă – şi Taur, şi Scorpion – şi pot spune că îmi sunt familiare plusurile lor, dar cunosc şi în ce fel se pot privi unul pe altul ca duşmani. Doar sunt în opoziţie pe cercul zodiacal! Apreciez cum Scorpionul nu se poate mulţumi dacă nu a săpat suficient de adânc, flerul acela al lui de a scoate la suprafaţă deseori fără intenţie câte ceva dubios, imperfect, periculos chiar; apreciez la Scorpion, mai ales când e dublat de vreun Marte îndrăzneţ, că spune verde-n faţă ce alţii se îngrozesc să recunoască, să gândească, să confrunte. E aproape cinic de amuzant, dar am observat frecvent că până şi cei mai puţin frumoşi sufleteşte oameni cu Scorpionul predominant în ecuaţii reuşesc fără eforturi speciale să numească exact bube reale, să scoată la iveală nereguli grave şi astfel să salveze situaţii care ar fi putut deveni şi mai toxice. Scorpionul are o autenticitate radicală, iar aceasta – poate mai puţină lume remarcă – se susţine pe faptul că el stă cu frica-n gât: frica de a nu fi forţat să trăiască viaţa într-o formulă mai superficială decât totul sau nimic. Cum să nu îl admirăm pentru asta?
De aici se poate ajunge însă şi la diverse grade de paranoia, la încercarea de a ne impune puterea asupra celorlalţi, de a hărţui – o nefirească insistenţă de-a ne fi recunoscută voinţa drept supremă. Să nu uităm că Scorpionul este un semn fix, inflexibil, care nu admite uşor relativitatea unor situaţii şi care se sprijină pe o voinţă de fier. Scorpionul are un impuls spre respingere şi distrugere a ceea ce i se pare impur, inconsistent, insuficient de intens. Obiectiv privind, acest fapt poate acţiona deosebit de productiv, creativ, benefic, ceea ce se şi întâmplă când se petrece într-un om echilibrat, pozitiv, iubitor. Problema este că în direcţie inversă Scorpionul se poate transforma în comportamente terorizante, într-o incisivitate virulentă, care străpunge şi nimiceşte cu o orbire autoîndreptăţită, subiectivă, răzbunătoare, neiertătoare. Iar în viaţa de zi cu zi, în cumulul acesta de situaţii mult mai prozaice şi nuanţate, o asemenea tărie pică de multe ori inutil, şocant, prea dur.
Reamintesc ce-am spus la început: emit şi eu Scorpion şi îi apreciez, poate idealist pe alocuri, strategiile. Nu încerc să denigrez sau să îi reduc meritele. Vorbim aici despre Scorpionul prins pe picior greşit şi despre acest semn la modul general. Ce face fiecare dintre noi în locul din hartă unde-l are e opera lui. Și poate că ar mai fi bine de precizat faptul că înţepăturile mai mult sau mai puţin veninoase ni le pot aplica inclusiv Scorpionii de lângă noi, fără ca acest lucru să însemne că nu ne iubesc sau că ne vor răul. Semn de apă, subiectiv, emoţional, el reacţionează instinctiv, sub imbolduri sufleteşti, nu raţionale. Scriind toate acestea, îmi fac bilanţul Scorpionului din mine şi-l recunosc pregnant în propriile scenarii de viaţă. În general, lumea mă crede mai plăpândă, iertătoare şi flower-power decât ştiu eu că sunt.
Dar iată că la polul opus mi-a fost dat să pricep pe pielea mea că există un poliţist vigilent pentru năbădăile Scorpionului, şi că pe-acela-l cheamă în zodiac Taur, şi că acela funcţionează printr-o sublimă rezistenţă îndărătnică atunci când i se apasă prea rău pe nervi. Cu cât îl înţepi mai tare, cu atât se fixează mai zdravăn în neclintire şi se uită la tine ca la un extraterestru agitat, ca la un tirbuşon ieşit de pe orbită. Taurul face inofensive atacurile Scorpionului, chiar şi pe cele mai puternice, prin refuzul de a se complica şi prin calmul cu care îşi susţine dreptul de a-şi păstra universul în ordinea deja consolidată, neinteresându-l dacă tu între timp ai stabilit să îl modifici.
Pe Taur nu îl impresionează ameninţările cu distrugerea, nici manipulările, nici răzbunarea scorpionică. Uneori zici că e atât de limitat, încât nici nu procesează pericolul de la orizonturile îndărătniciei lui. Alteori, însă, Taurul înţelege foarte bine toate implicaţiile, simte toată avalanşa de emoţii stârnite de Scorpion, dar evaluează situaţia fără panică şi decide să se bazeze pe instinctul lui. Căci trebuie admis: instinctul de conservare e bine formulat în Taur şi în general e bun. Nu subestimaţi Taurul! Şi acolo zodiacul are multe de zis la capitolul inteligenţă.
Cine poate să fie de-amândouă în măsura propice – şi Taur, şi Scorpion – are un mare as în mânecă. Până atunci, eu una le exersez secvenţial şi mai descopăr una, alta despre două dintre cele mai consistente laturi ale fiinţei mele. Voi ce faceţi cu aceste coordonate ale voastre?