Iar Mercur retrograd, iar prilejuri de revizie pornind de la vorbe şi gânduri…
Cumnatul meu îi spune mereu soră-mii cu oarece alarmare că noi două am trăit într-un palat de cleştar în care ne-am construit fantezia că toţi oamenii sunt finalmente buni, îngeri pogorâţi pe Pământ. Eu şi soră-mea am rămas într-adevăr ca nişte copii inocenţi pe alocuri, probabil tocmai pentru că au fost etape din copilăria noastră pe care nu le-am putut parcurge până la capăt conform negrijilor vârstei, şi-n felul acesta ne-am produs un soi de retragere într-o lume a fanteziei de basm. Dar printre adulţii de azi sunt enorm de mulţi adulţi-copii ca mine şi sor-mea, cu traumele şi refuzurile lor de a se maturiza şi de a privi cu ochii larg deschişi realitatea obiectivă a lumii. (Şi poate că sunt şi mulţi adulţi-copii precum cumnatul meu, care văd prea mult pericol şi ameninţări în jur.)
Unii închid ochii la evidenţele dure, alţii refuză copilăresc de imatur să iasă din ele. Primii rămân prea fragili, ceilalţi devin defensivi sau agresivi – fizic, verbal. M-a uimit mereu cum unor oameni cu atitudini agresive li se permit fără taxare asemenea comportamente, cum ceilalţi închid ochii poate la beţiile, jignirile, trădările lor pe motiv că lucrurile sunt relative; au trecut prin suferinţe mari şi sunt de înţeles. Greşit. Greşit. Dacă vrei să îi ajuţi, nu le permite să te agreseze şi să se agreseze pe ei înşişi! Cu toţii avem traume, nu toţi suntem însă atât de laşi încât să le trântim în poala altora şi să îi forţăm să ne suporte agresivitatea de orice fel, pasivă sau făţişă.
Sigur că în spatele fiecărei aberaţii din comportările noastre stă o rană şi că rănile se vindecă prin iubire şi empatie, dar să nu opui rezistenţă printr-o atitudine demnă nebuniei din tiranii-copii care se simt liberi să dea în tine cu cuvinte şi cu gesturi murdare deja este periculos de permisiv.
Am simţit să notez aceste gânduri pornind de la un mic incident trăit recent, o obscenitate ce mi-a fost adresată şi mi-a umbrit buna dispoziţie la o întâlnire de grup, însă îmi dau seama că ecourile ei sunt mult mai ample şi că ţintesc spre vremuri din copilăria nedusă la timp la bun sfârşit de mine şi de sor-mea, când am avut în familie un om foarte rănit şi trist, iar acest om dădea în noi uneori cu cuvinte grele. Eu i le permiteam din frică şi din suflet, fiindcă, deşi nu aveam atâta intuiţie psihologică, ştiam că e doar rănit şi că e bun şi că mă iubeşte şi că îl iubesc. Dar a fost greşit să nu mă apăr printr-o atitudine mai fermă şi pentru aceasta vreau să cer iertare tuturor oamenilor pe care i-am agresat vreodată acceptându-le cu teamă agresivitatea. Suntem la fel de vinovaţi şi apţi de mai bine.
Ştiu că pas cu pas învăţăm să echilibrăm balanţa, să ne înţelegem fiecare tipul de deraiere şi să nu mai creăm în masă nori şi noroi. Aşa, în spirit de Mercur retrograd în Săgetător (un semn asociat principiului saltului, trecerii dintr-un hop peste o etapă), ar fi ceva să reuşim să facem un pas mai mare ca omenire şi să reducem din decalajul de la ideala curăţenie a vorbei elegante!