Am asistat ieri seară la o dezbatere pe tema controverselor dintre astronomie şi astrologie, organizată cu intenţia de a (re)stabili între cele două discipline un teren unificator, de a aduce lămuriri legate de cât de greşită sau nu este astrologia. Îmi permit să afirm că acest conflict nu este chiar bilateral pentru că de-a lungul prieteniei mele cu astrologia nu am auzit astrologi care să critice maliţios valoarea astronomiei (deşi s-ar putea invoca faptul că este rigid şi incomplet să priveşti fenomenele strict raţional sau materialist), însă cred că sunt puţini astronomi care nu etichetează din start astrologia ca fiind ceva prostesc.
Evenimentul de aseară mi-a confirmat câteva observaţii cu privire la aceste păreri antiastrologie:
* Cei pe care i-am întâlnit până acum în tabăra adversă, mulţi dintre ei oameni cu o inteligenţă incontestabilă, ascuţită şi sincer bine intenţionaţi din punct de vedere moral, îndeplinesc unanim următoarea condiţie: niciunul nu a studiat cu adevărat astrologia suficient pentru a-i putea aduce contraargumente de pe propriul teren. Toţi aceşti “adversari” pornesc de la premisa că astrologia înseamnă horoscopul zilnic din ziarele de scandal sau acele apariţii televizate în care cineva prezentat drept astrolog intră cu bocancii în viaţa privată a vreunei vedete şi începe să afirme inepţii. Dar, ca să fac referire tocmai la o întrebare care aseară bănuiesc că s-a dorit a fi încuietoare pentru simpatizanţii astrologiei, să faci recomandări pornind de la presupuneri false nu este moral. Iar eu nu aş sugera nimănui să recomande respingerea astrologiei echivalând-o cu acele aşa-zise interpretări astrologice comerciale pentru că ar porni de la premise false. Astrologia autentică pur şi simplu este cu totul altceva. Sigur că se pot face cu profesionalism şi previziuni pentru a fi publicate în ziare şi reviste, dar, dacă citiţi horoscoape de acest gen, cercetaţi un pic pe internet activitatea autorului lor şi veţi şti dacă aveţi sau nu de a face cu un astrolog bine pregătit sau cu un “farsor”!
* Da, o mare problemă este şi pentru noi, astrologii care ne hărnicim să ne perfecţionăm meşteşugul, prezenţa deranjantă, zgomotoasă, uneori impertinentă, alteori complet iresponsabilă şi din păcate adesea vizibilă a unor oameni care se declară astrologi şi care practică un fel de “ghiceală” ce prinde la mase şi speculează credulitatea. Alteori, mai grav, se afirmă şi oameni care au cunoaştere astrologică destul de temeinică, însă o viciază cu o filosofie personală de viaţă îndoielnică, astfel încât transformă în verdicte anumite principii sau plaje de posibilităţi (singurele detectabile prin astrologie). Un fenomen similar are loc însă în orice breaslă: există profesionişti serioşi şi bine pregătiţi, practicanţi mediocri şi practicanţi slabi.
* După părerea mea, imaginea astrologiei mai este afectată şi de anumiţi amatori de astrologie care au prins din zbor câţiva termeni şi susţin diverse interpretări cu adevărat stupide sau alunecă în prea multă poezie, nereuşind să combine toate acestea cu suficientă raţiune şi stăpânire a limbii române. (Problema este internaţională, dar mă rezum aici la ai noştri şi la limba română.) Ori astrologia însăşi indică foarte clar că pe această lume echilibrul înseamnă o îmbinare bine proporţionată între intuiţie – atenţie la ceea ce este palpabil, măsurabil – raţiune – emoţie (foc-pământ-aer-apă). Pe cât de incompletă este pledoaria extrem de materialistă sau cea raţională, pe atât de incompletă este şi cea prea imaginativ-poetică-drăgălaşă spre care se alunecă uneori cu titlu de astrologie. Pe de altă parte, adversarii astrologiei care au o îndreptare interioară spre ştiinţe exacte, ar putea cerceta, măcar de curiozitate, astrologia tradiţională, unde vor găsi tehnici şi reguli de interpretare clare, bine ordonate şi structurate. Personal, am remarcat că limbajul astrologic are instrumente şi metode de analiză potrivite oricărui tip de mental. De pildă, sunt astrologi buni cu o abordare de detaliu, precisă, minuţioasă, precum şi alţii la fel de buni mai degrabă intuitivi şi îndreptaţi spre o perspectivă generală.
* Cred că mulţi dintre cei ce contestă astrologia au impresia că există un fel de liste cu interpretări pe care astrologii le învaţă pe de rost sau le consultă (ceva de genul “Mercur în Rac înseamnă a, b, c şi/sau d”). Astrologia este, însă, un limbaj simbolic. Cum adesea se spune printre astrologi, o hartă astrală este asemeni uneia geografice: indică formele de relief, nu terenul propriu-zis.
* Se insistă foarte mult pe tema diferenţei dintre constelaţii şi zodii, un demers în urma căruia astronomii ajung rapid la concluzia că astrologia tropicală, cea practicată cu proponderenţă în Europa, este eronată. O polemică similară cu aceea dedicată celei de a 13-a zodii. Nici aici tabăra astronomilor nu pare a avea răbdare să asculte explicația astrologilor. Există însă materiale foarte bine documentate care explică poziţia astrologiei vizavi de această controversă. Las calea către două articole de referinţă, semnate Diana Spinean şi Mihaela Dicu:
https://www.astrele.ro/2014/03/20/de-doua-ori-doisprezece/
***
De-a lungul anilor de când studiez astrologia m-am confruntat cu diverse reticenţe la adresa acestei pasiuni ale mele. Mi-am dezamăgit astfel rude apropiate, am stârnit furtuni, am auzit şi că mi-aş fi îndepărtat admiratori, am şocat odată în tren un coleg de compartiment care mi-a spus îngrijorat că nicio religie nu recunoaşte astrologia (ceea ce am constatat singură la foarte scurt timp după aceea că nu e deloc aşa când am văzut zodiacul pictat la Mănăstirea Bârsana din Maramureş). Nu mai lupt să schimb convingerile oamenilor (deşi mulţi astrologi trec la început prin această fază pentru că se simt agresaţi şi neînţeleşi); cred sincer că se poate trăi frumos, fericit, evolutiv fără să ai cel mai mic habar de astrologie. Ce pot afirma eu cu convingere este că, observându-ţi propria viaţă prin lentilele astrologiei autentice, de la priviri de ansamblu la orizonturi de minute şi secunde, ajungi să nu îi poţi contesta veridicitatea, funcţionalitatea. Repet, cu condiţia să respectăm informaţiilor astrologice caracterul simbolic.
Cât despre astronomie versus astrologie, chiar citeam deunăzi într-o carte de-a lui Benjamin Dykes, reputat astrolog, că “în timp ce matematica ne arată cum se mişcă cerul, astrologia ne arată ce semnifică această mişcare”. Aceasta seamănă mai degrabă a colaborare între cele două discipline din punctul meu de vedere.
Mi-a plăcut evenimentul de aseară, salut iniţiativa organizatorilor, mulţumesc reprezentantului Asociaţiei Astrologilor din România, Adi Cotora, pentru atitudine şi pentru felul în care a ştiut să îşi construiască argumentele şi răspunsurile, am apreciat cunoştinţele în domeniile lor de specialitate ale celorlalţi vorbitori şi sper că ruptura contemporană dintre astronomie şi astrologie s-a atenuat cu acest prilej. La final, cred că majoritatea celor prezenţi printre contestatarii noştri au privit cu mai mult fair-play astrologia.