Magiile cuvintelor – ca transmiţători de sens, dar şi ca prilej de exersare a caligrafiei, cu toată atenţia concentrată pe forma şi ritmul grafic al unei inscripţii – m-au cucerit din primii mei ani, mai presus de orice joc al copilăriei.
Când în sfârşit am mers la şcoală şi am învăţat să scriu, am descoperit plăcerea de a primi şi trimite scrisori, pasiune pe care cu greu am lăsat-o în urmă în favoarea avantajelor poştei electronice.
În adolescenţă îmi arhivam gândurile prin intermediul jurnalelor, martori ai atâtor schimbări de perspectivă…
În urmă cu câţiva ani, urmând un curs de fotografie, mi s-a cerut să creez un blog unde să postez fotografiile-temă pentru acasă. Într-o zi, am simţit că mai degrabă aş scrie ceva decât să postez pur şi simplu o imagine şi de atunci am început să notez din când în când în acel jurnal virtual diverse reflecţii ale drumurilor mele prin viaţă.
Scrisul poate dezlega taine şi curăţa neînţelegeri, poate exersa mintea înspre frumos. Sunt un om educat în spiritul ştiinţelor exacte şi totuşi cuvintele îmi ies uneori în îmbinări neobişnuite, ocolitoare, parcă dansând. Aşa cum se pricep ele să vină din mine, matematice sau poetice, le aştern şi le eliberez cu sinceritate şi mirare, din suflet.