Banii în cuplu – între ce limite?

Doamnelor şi domnilor, în oglinda unor întâmplări recurente, momentan revenite în atenţie, m-am decis să împărtăşesc, ca de Mercur retrograd, o istorie personală care sper că va da la timp de gândit celor pe cale să comită greşeli similare sau celor care încă nu s-au prins că e ceva în neregulă cu astfel de experienţe. Astrologic, se numesc păţanii reflectate în casa a VIII-a, dar voi vorbi mai mult în afara astrelor aici. Ca lectură opţională, aş recomanda cartea “Femei care iubesc prea mult”, cu menţiunea că există şi pentru bărbaţi fel şi fel de probe de viaţă similare. Deci nu blamez vreuna dintre tabere, doar o reprezint pe a mea, căci pe aceasta am experimentat-o direct.

Inculpatul numărul 1. Demult, pe când intrasem în prima mea relaţie serioasă de cuplu, hotărâtă să o fac să funcţioneze, să dobor vitejeşte orice obstacole din calea iubirii şi neapărat să îmi exprim totalul devotament, am stat vreo doi ani jumate oarbă la ceva ce era, bănuiesc, foarte evident celor din afară: prietenul meu de atunci, pe care mi-l asum în totalitate ca fiind alegerea mea personală, nu contribuia la relaţie cu acelaşi avânt îndrăgostit. Altfel spus, mi-a luat foarte mult timp să mă desprind din nebunia acelui ataşament distructiv pe care mi-l alimentam singură. La drept vorbind, nici ceea ce ofeream eu nu era iubire, dar confundam cu ea. Refuzam să văd realitatea, iar el – poate din teama de a nu mă răni, poate din reticenţa de a suporta vreo criză (da, la vremea aceea aş fi fost în stare să sufăr melodramatic, cu lacrimi amare), poate din inconştienţă sau poate pur şi simplu din cu totul alt stil de a vedea problema – nu a pus niciodată piciorul în prag, nu a încheiat povestea. Nu zicea nici “da”, nici “nu”, iar eu îmi închipuiam că zice “da”. Ei bine, la un moment dat, am ajuns să îi dau acelui om nişte bani cu titlu de împrumut. Pe care nu am mai ajuns să îi văd înapoi niciodată. Cât am mai fost împreună, mi-a fost ruşine să i-i cer, iar ulterior nu am mai vrut să aud nimic din povestea aceea. Mi-am asumat pierderea şi propria slăbiciune şi-aş vrea să mai menţionez aici şi că iubitul meu era mai înstărit ca mine şi că eu mi-am plătit mereu jumi-juma cheltuielile în relaţie. Per ansamblu, dădeam mai mult decât primeam, mai ales ca emoţie.

Buuun. După o vreme, m-am prins cu chiu cu vai că nu merge şi, sincer, mă cam plictisisem şi să sufăr. Astrologic, venise vremea lui Uranus în tranzit peste Soarele meu natal şi m-am trezit din beţia iluziilor. Adică dintr-o femeie care iubea prea mult m-am transformat într-o femeie fericită liberă. Dar am putut face asta doar după un scurt moment de sinceritate extremă (deja nu mai durea; fuseseră prea multe dezamăgiri pe parcurs), când mi-am spus simplu şi asumat că omul acela nu mă iubea, fără să reproşez nimănui nimic, ci doar privind situaţia echilibrat.

Inculpatul numărul 2. La câteva luni, am intrat într-o nouă relaţie. Bărbatul acela era mult mai constant, fidel, concentrat pe mersul cuplului nostru. Pe de altă parte, era şi mai bănuitor, cumva răzbunător şi îmi părea că încearcă să mă îngrădească. Dar şi în acea relaţie m-am implicat, după stilul meu stabil, cu toată seriozitatea. Era, în orice caz, alt tip de om. Posesiv, foarte preocupat de sine, intens şi inteligent, mi-a aprins uşor senzorii anti-manipulare şi am ieşit rapid din situaţie. Dar nu înainte de… – v­-aţi prins? – nu înainte de a-i da şi lui, tot cu împrumut, nişte bani. Tot nevăzuţi au rămas şi aceia.

Acum nici nu mai ştiu exact care erau sumele. Nu mari, dar nici nesemnificative. Am renunţat la a le cere înapoi din mândrie, dar şi pentru că am evitat să îmi mai creez discuţii cu ei. Când ies dintr-o relaţie dureroasă, trec printr-o scurtă perioadă de resentimente, care se curăţă rapid în mersul timpului. Şi-apoi se aşterne doar tăcerea. Nici să-i mai întreb ce mai fac sau să păstrez relaţii amicale nu-mi mai vine pentru că sunt omul lui totul sau nimic.

De ce am ţinut să împărtăşesc aceste episoade nu foarte măgulitoare pentru mine? În primul rând pentru că am constatat că pe timpuri de Venus sau Mercur retrograd Inculpatul numărul 2 îmi reapare, tangenţial, în atenţie. M-am gândit că dacă scriu despre asta închid povestea de tot în filele universului şi că-i util.

Apoi pentru că – inclusiv astrologic, reflectat în casa a VIII-a, unde harta mea abundă în probe dificile –  în orice cuplu, discuţiile legate de bani sunt, mai presus de orice, semnale de alarmă cu privire la echitabilitatea schimbului de energie dintre cei doi. Să ne gândim la partajele cu scandal, la divorţurile interminabile, la situaţia soţilor sau soţiilor care se consideră stăpâni/stăpâne pe zestrea celuilalt, neoferind la schimb o participare care să compenseze just ceea ce primesc! În spatele acestor confruntări nu stă atât de mult ideea de bani, cât suferinţa de a te simţi folosit versus nesăbuinţa de a crede că poţi să iei ceva de la oricine fără să plăteşti, financiar sau moral, într-un fel sau altul. În contrapartidă, cunosc câteva cazuri în care doar unul dintre parteneri asigură substratul material al relaţiei, fără să aibă o problemă cu asta şi fără să reproşeze sau să manipuleze, dar celălalt are în grijă fără frustrare şi cu toată dăruirea diverse treburi gospodăreşti care echilibrează balanţa. Numai că sunt puţine asemenea cazuri.

Ce am învăţat eu din experienţele mele este să privesc în spatele acestor pretexte financiare şi să îmi pun problema dacă, emoţional vorbind, mie “îmi iese” într-o relaţie ceva pe măsura contribuţiei mele. Dacă nu, unde e greşeala mea? Ce mi-a scăpat din vedere în procesul de selecţie a partenerului? Sunt şi oameni cărora simt că le-aş putea da orice, oricând, iar răsplata mea este mulţumirea lor şi atât. Dar în chestiuni ce implică o legătură romantică (şi tot tacâmul erotic), recomand mult discernământ şi maturitate. Simţi că pierzi bani în compania unui iubit sau a unei iubite? Poate că senzaţia de pagubă este un real semnal de alarmă.

Cu aceste cuvinte îmi închei spovedania şi sper că mi-am blocat conturile definitiv cu cei doi inculpaţi. Îi rog şi pe ei să-mi ierte greşalele. Nu le port pică. Nici nu i-aş mai dori înapoi. Ştiu că nici ei pe mine. Mulţumesc pentru ce-am învăţat alături! Şi mulţumesc astrologilor de la care am citit scrieri deştepte despre axa Taur-Scorpion, Venus, Pluton şi dedesubturile casei a VIII-a. M-au luminat şi m-au transformat. E bine.

<   >