Cum facem să ne umplem vieţile cu trăiri şi experienţe pozitive? Cum ne putem lua în stăpânire pe noi înşine? Cum ajungem să depăşim iluzia că suntem ţinte ale întâmplării? Sunt întrebări cu caracter foarte general pe care astrologia încearcă să le abordeze metodic, fără să impună restricţii, dar totodată identificând cu precizie “fiecăruia ce i se potriveşte”. De ce? Pentru că reuşim să ne umplem vieţile cu trăiri şi experienţe pozitive atunci când reuşim să ne cunoaştem şi să aducem o cât mai precisă conştientizare a felului în care funcţionăm. Atunci revine întrebarea cheie: ce fel de instruncţiuni conţin astrogramele noastre? Cum sintetizăm într-un înţeles practic simbolurile zodiacale, interacţiunea planetă-semn-casă astrologică? Şi mai departe ce putem face în mod creativ cu această sinteză?
***
Întâi, să recapitulăm calea către sinteza astrologică!
Planetele din astrogramă reprezintă, din punct de vedere al persoanei, mişcări interioare ale fiinţei sale; reprezintă, dacă ar fi să privim scheletul psihicului, segmentele din care acesta este alcătuit. Astfel, regăsim în fiecare dintre noi mai multe trasee de manifestare: sesizăm în noi o latură conştientă de sine şi centrată în jurul impresiei ca “eu sunt” (Soarele), o dimensiune emoţională şi instinctuală –“simt” (Luna), una îndreptată spre socializare – “eu ca parte din cuplu” (Venus), impulsul de a acţiona – “eu fac” (Marte), acela de a realiza conexiuni logice – “gândesc şi comunic” (Mercur), apoi de a căuta o decodificare simbolică – “înţeleg semnificaţia şi mă extind” (Jupiter), impulsul de a aduce structură şi eficienţă prin efort – “muncesc şi mă organizez” (Saturn), impulsul de răsturnare a vechilor modele şi de progres – “mă eliberez de limitări” (Uranus), acela de disoluţie a graniţelor şi conectare la infinit – “mă contopesc” (Neptun), dar şi de incizie adâncă în propriul interior – “mă transform şi devin puternic” (Pluton).
Mai departe, ceea ce noi numim “felul meu de a fi” este reflectat în astrogramă de combinaţii planetă-semn. Semnul imprimă modul de manifestare pe segmentul personalităţii asociat planetei. De exemplu, există oameni care acţionează demonstrativ şi cu o notă de spectaculos (Marte în Leu); alţii care demarează lent, dar duc cu rezistenţă până la capăt ceea ce întreprind (Marte în Taur); dar şi persoane care par a se insinua mai mult decât a se manifesta direct, preferând căi ocolite pentru a-şi atinge scopurile – nu ca moralitate, ci ca traseu al acţiunii (Marte în Peşti). Dacă ar fi să facem referire la funcţia mercuriană, putem vorbi pe aceleaşi exemple de semne despre oameni cu un mod de gândire şi de exprimare creativ, “strălucitor” (Mercur în Leu); despre oameni cu o gândire practică, îndreptată spre utilitate, care preferă să bată pasul pe loc în idei până le asimilează bine (Mercur în Taur); sau oameni care raţionează metaforic şi subiectiv, căutând să îşi creeze o imagine de ansamblu şi schimbându-şi aleator focusarea (Mercur în Peşti).
Dacă planeta reprezintă o funcţie a psihicului, iar semnul coloratura pe care i-o dăm, casele astrologice sunt domenii de experienţă spre care îndreptăm cu precădere acel tip de energie din noi. De exemplu, o persoană cu Marte în Leu în casa a II-a (a resurselor interioare care, utilizate, pot genera resurse materiale) se poate simţi curajoasă “din naştere” şi va fi tentată să se implice direct, cu o atitudine combativă, creativă şi demnă în obţinerea pe propriile puteri a bunăstării care îi conferă senzaţia de siguranţă în această lume. Acelaşi Marte în Leu, dar, de pildă, în casa a X-a (a zonei de responsabilitate pe care ne-o asumăm la nivel social, adesea prin cariera aleasă) corespunde unui om care va fi impulsionat să se zbată pentru statutul şi rolul său în cadrul societăţii, om care va simţi cumva că misiunea sa presupune a se demonstra pe sine în văzul lumii largi, creând un impact aproape dramatic chiar şi asupra celor care îl văd “de la distanţă”.
Astrologul Steven Forrest a surprins foarte concis semnificaţiile acestor trei tipuri de instrumente: planeta răspunde întrebării “ce?” (ce fragment din mine supun analizei?), semnul răspunde la întrebarea “cum?” (cum mă manifest pe acel fragment?), iar casele arată “unde” (în ce domeniu al vieţii mele aplic cu precădere energia specifică a planetei).
***
Cam aceasta ar fi prima citire a hărţii natale, sinteza astrologică de bază. Cum am mai spus aici, ea poate oferi persoanei o radiografie complexă a ambelor sale existenţe: cea interioară, compusă din motivaţii şi preferinţe, şi cea exterioară, compusă din evenimente, situaţii şi persoane atrase.
Însă dincolo de această confirmare pe care cineva o poate primi prin astrologie, mai există un tip de citire a hărţii. Dacă înţelegem că tot ceea ce există în astrogramă reprezintă energii care se vor şi se impun în manifestare prin fiinţa noastră, înaintăm cu un pas spre depăşirea iluziei că suntem ţinte ale întâmplărilor dirijate de hazardul zilei de astăzi sau de către “cineva de-acolo, de sus, care ştie mai bine şi decide pentru noi ce trebuie să ne iasă în cale”.
Atunci când o anumită zonă a hărţii este activată prin influenţa unei planete, mesajul este clar: vom avea de modelat un anumit domeniu al vieţii noastre în maniera specifică planetei şi semnului astrologic implicate în configuraţie. O putem face noi, creându-ne singuri circumstanţe pentru exersarea acelui tip de energie sau putem lăsa “să vină spre noi ce-o fi să vină”.
Exemplu de Marte în Leu în casa a X-a autoasumat: iau iniţiativa (Marte) punerii în scenă a unui spectacol (Leul) pentru un public larg (casa a X-a). Aceeaşi energie de fond poate veni însă spre noi, atunci când nu am lucrat corect în direcţia ei sau pur şi simplu am neglijat-o, sub forma unui conflict (Marte) care să ne afecteze la scară largă reputaţia (casa a X-a) şi demnitatea (Leul).
Pe acest exemplu, este ca şi cum pe parcursul unei vieţi am avea o normă de respectat: o doză fixă din energia noastră se va consuma prin chestiuni specifice casei a X-a, indiferent ce sau cât de bine vom fi reuşit noi în carieră într-un moment oarecare al existenţei. Cu cât încercăm să ne implicăm mai bine şi să acceptăm provocări într-un mod creativ şi benefic, cu atât acea doză de energie se va manifesta prin circumstanţe favorabile, fără să mai fie loc de materializarea ei de către “hazard” în forme disproporţionate, nearmonioase. Nu va mai fi nici loc, nici nevoie de aşa ceva. În fapt, chiar şi acest al doilea tip de scenariu reprezintă evenimente corectoare prin care suntem forţaţi de împrejurări (sau ghidaţi de legile universale) să găsim soluţiile optime din categoria “conştientizare şi autoasumare creativă”.
***
Iată, deci, rezolvarea celei de a doua citiri a hărţii: foloseşte-ţi-o, vino singur în întâmpinarea ta, dă-ţi singur de lucru după instrucţiunile tale proprii de funcţionare! Tu eşti cel care le ştie cel mai bine, îţi aparţii!
30 iunie 2015