Pentru cine bat clopotele? O continuare

Biserica. Pentru mine, mult timp un prilej de mare angoasă, un hău în care m-a aruncat prima slujbă religioasă pe care o ţin minte cât de cât, cea de la înmormântarea tatălui meu, deşi acelui moment i-am blocat amintirea şi nu i-am păstrat decât o impresie generală. Afară se înnorase şi sta să plouă. Înăuntru […]

Nu plângeţi, că…

Am hotărât subit să scriu aceste rânduri într-un act de sinceritate deschisă pe marginea celui mai tabu subiect din viaţa mea. Căci, digerându-l de îndelungă vreme, bag de seamă că-i transformat într-un strop de înţelepciune şi-ntr-o disponibilitate de a-l împărtăşi cui i-o mai fi, poate, de folos. Când aveam 7 ani tatăl meu a murit. […]