Multă vreme mi-am rezumat cunoaşterea despre casa a XII-a la lecturi în domeniu şi la impresii foarte vagi că parcă-parcă reuşesc să surprind ceva din ea raportându-mă la cei câţiva oameni din preajmă pe care-i ştiu cu Soarele în această casă. Altceva din acest teritoriu astrologic nu prea răzbătea spre mine. Propria mea casă a XII-a mi s-a părut o nebuloasă care nu mi-a cerut prea des atenţie, aşa că mi-am văzut liniştită de restul astrogramei, croşetându-mi preocupată decorurile pentru casele – mult mai familiare – ocupate de planete.
Totuşi, unul dintre cele mai mari câştiguri pe care ţi le aduce cunoaşterea astrologiei este acela că te pregăteşte pentru…orice. Îţi arată de la început că în harta ta există toate semnele şi toate casele, că cerul continuă să se rotească după ce te naşti şi că nu rămâne felie de astrogramă neatinsă de mişcare, la fel cum nu există tipuri de experienţe de la care să capeţi scutire pe viaţă, dacă tot ai intrat în jocul ei.
În felul acesta, stând cu Pluton în tranzit în Capricorn pe cuspida casei a XII-a, mi-am promis din timp că n-am să mă prefac că nu-i acolo, că n-am să-l tratez cu grabă ca pe un musafir nepoftit (nu că ar fi posibil, la cât de lentă îi e mişcarea prin zodiac), dar la o adică nici n-am ştiut mai departe cum şi ce să-i fac altceva decât să îl ţin sub observaţie cu un ochi bănuitor.
Într-un final, ajutat de tranzitele din această iarnă ale planetelor rapide prin casa a XII-a şi de opoziţia lui Saturn în tranzit la Luna mea natală, guvernatoare de casa a VI-a (asociată cu chestiuni legate de sănătate), Pluton şi-a deschis calea, mi s-a instalat până prin anul 2033 în aceeaşi casă a XII-a, iar pe mine m-a trimis câteva zile la practică, fiind nevoită să mă internez în spital. Şi aşa am început să mă dumiresc cam ce se întâmplă de fapt în zona aceea obscură de dinainte de Ascendent.
Luând la analizat întreaga schemă, mi se confirmă în primul rând că, fiind vorba despre Pluton, te dărâmă până în adâncuri care habar nu aveai că sunt în tine. Apoi, fiind vorba şi despre semnul structurii, al Capricornului, observ că, dacă închid acum ochii şi încerc să îmi regăsesc vechea ordine interioară, am o singură senzaţie precisă, aceea că mă aflu în mijlocul unui şantier abia instalat şi neprevăzut. În plus, fiind vorba despre casa a XII-a, am şi senzaţia de dezorientare, ca şi cum nu ştiu încă ce am de construit, eu, care mă crezusem foarte solid înălţată pe poziţii. Parcă peste noapte s-a surpat totul. (Da, dar încă ştim astrologie şi vedem şi mai departe de casa a XII-a…)
Cochetez, deci, de câteva săptămâni bune cu această casă şi, deşi am ajuns să o simt în sfârşit ca fiind şi ea ”de-a mea”, înţeleg de ce este atât de dificil de asimilat în teorie:
- Pentru că se întâmplă pe un teren interior foarte greu de descris în cuvinte concrete.
- Pentru că te pune în mijlocul unor situaţii de viaţă în care nu mai contează cine eşti sau crezi că eşti tu, ca individ; te face să te confunzi cu cei mulţi sau te izolează ca şi cum n-ai fi deloc. Apoi te forţează să continui să fii şi să respiri în cadre haotice, nedelimitate. Nu ştii clar când vei scăpa din zona aceea gri. (Nu, dar putem obţine indicii când ştim astrologie, cel puţin dacă nu sunt pe acolo planete natale, caz în care oricum nu se recomandă iluzii de evadare.)
- Nici măcar nu ţi se cere atenţie maximă la ceilalţi (ca în cazul unor situaţii de cuplu, de casa a VII-a sau a VIII-a), ci doar ţi se impune să exişti în afara unui sistem precis, în care adesea singura atitudine care funcţionează este acceptarea.
- Timpul, dacă încerci să îl numeri ca într-o zi de alertă obişnuită, devine dureros. Atunci când te apuci să cronometrezi secundele în asemenea situaţii, nu au cum să îţi rezulte mai scurte decât eternitatea.
- Casa a XII-a poartă eticheta de casă a izolării şi a exilului. Înainte de internarea în spital, citisem o carte despre viaţa lui Ilie Cioară şi despre experienţele sale din perioada de detenţie de la Canal. I-au fost într-adevăr porţi către descifrarea lumii “de dincolo”, însă detenţia a fost şi ea reală, o perioadă extrem de dificilă. Ulterior, ajunsă în spital, am realizat că a-ţi păstra credinţa din mijlocul unor asemenea întâmplări de tip casa a XII-a este ceva vital, însă la fel de important este să nu li te opui, să îţi dai acordul la traversarea lor.
Cu schema tranzitelor planetelor rapide pe următoarele două săptămâni în minte şi pornită să-mi regăsesc echilibrul fizic, m-am prezentat, aşadar, la internare, secţia Pneumologie. În harta mea, Luna se află în Gemeni (semn asociat cu sistemul respirator), îmi guvernează, cum spuneam, casa a VI-a şi face în prezent opoziţie cu Saturn în tranzit. Am înţeles că am de descărcat vechi frici şi emoţii somatizate pe plămâni ca urmare a evenimentelor timpurii din familie (Luna se află în harta mea în casa a IV-a) şi că va fi un proces mai de durată, aflându-se în ecuaţie Saturn. În mersul ultimelor evenimente, mi-am descifrat căderea fizică şi în raport cu oboseala acumulată la serviciu (un alt considerent al casei a VI-a). În paralel, Diana, prietena mea, îmi trimitea prin SMS-uri explicaţii după metodele medicinei germanice: “Felicitări! Te afli în ultima fază de vindecare a unui conflict legat de moarte!” Înarmată cu asemenea argumente, am fost o pacientă calmă, probabil şi destul de originală.
…iar eu, în sinea mea, stăteam în expectativă, analizam pentru prima dată viaţa prin lentilele casei a XII-a, lăsându-mă în grija unor asistente care se schimbau de la o zi la alta, observând chipurile şi poveştile de toate felurile ce se perindau prin faţa mea, încercând să rămân vigilentă şi să nu las abandonul acela mocnit din spital să se infiltreze în mine.
Cu ce concluzii m-am întors? Neînţelegerile şi tensiunile emţionale nedescărcate la timp se adună în noi, puţin câte puţin, chiar până la nivelul corpului fizic. Periodic, apar momente propice pentru purificarea lor, iar aceste ocazii, din punct de vedere al corpului fizic, le vedem adesea manifestându-se ca boală. Casa a XII-a este legată de aceste procese de eliberare a reziduurilor demult formate. Pentru că sunt multe, probabil foarte vechi şi greu de reluat acum la analize “microscopice”, metodele de curăţare oferite sunt pe măsură: ne pomenim în situaţii în care suntem privaţi de un control aparent, cu senzaţia de imobilizare şi închidere, însă dacă păstrăm în noi siguranţa că aşa compensăm blocuri comasate de “trecuturi neasimilate integral la timpul lor”, cred că ne deschidem o poartă spre compasiune şi iubire de sine, spre “dezîncrâncenare” şi iubire de viaţă.
Mai cred că, deşi atunci când trăieşti pe pielea ta întâmplările purificatoare de casa a XII-a, ele se simt înceţoşate şi grele, ajută foarte mult să le răzbaţi cu un strop de curiozitate şi raţionament rece. Am auzit fel şi fel de basme prăpăstioase despre diagnosticul meu. Dar singura certitudine cu care am rămas în urma acestui episod, din datele obţinute de la colegii mei…de secţie şi consultând Astro-Databank, este aceea ca afecţiunile plămânilor sunt întâlnite cu o frecvenţă covârşitoare la oamenii care au în hărţile lor planete în semnul Gemenilor, ceea ce m-a liniştit în mijlocul haosului. Mi s-a confirmat astfel că lumea este în continuare la locul ei, că cerurile se învârt în jurul universului meu de om pe Pământ în acelaşi ritm perfect, că bolile nu sunt chiar ce am crezut noi că sunt, că dacă am grijă de cele mai frumoase visări ale Lunii mele în Gemeni voi rămâne cu cei mai tineri plămâni şi că tainele casei a XII-a merită explorate dincolo de exiluri, duşmani ascunşi şi alunecări în neant. Binecuvântările unor asemenea experienţe vin şi ele pentru că pe şantierele interioare se lucrează în tot acest timp. Şi pentru că eu sunt cu şantierul meu abia la început, până în 2033 bănuiesc că o să mai aflu multe despre casa a XII-a, cu mai puţin şi cu foarte bunele ei.