Nevinovăția generală zămislește pasivitatea generală.
(Aleksandr Soljenițîn)
Am citit ieri cuvintele de mai sus. M-au răscolit fiindcă am recunoscut în ele o stare care a supraviețuit epocii din „Arhipelagul Gulag” al lui Soljenițîn. E o stare fără vârstă. Se prinde, în termeni moderni, și de ziua de azi.
Sunt oameni care așteaptă să vocifereze alții, îi învinovățesc pe alții că nu iau atitudine, că nu se enervează și în numele lor, că nu ripostează, că stau ca mămăligile, că nu îi amenință și nu îi pedepsesc ei pe abuzatorii generali. Probabil că într-adevăr unele abuzuri sunt atât de aberante, stârnite din raționamente atât de strâmbe, încât rămânem pasivi pentru că ni se pare imposibil ca inițiatorilor să le meargă planul așa cum și-au propus. Dar câteodată le merge, și le merge fix pentru că noi, simpli indivizi, doar i-am privit consternați și nu le-am zis în față un simplu „nu”. Măcar de-am fi păstrat în noi atitudinea acelui „nu”, refuzul tăcut de a ne supune! Dar prea des se întâmplă să renunțăm și la dreptul de a ne pune întrebări sau de a gândi mai profund. Şi-așa ajung nevinovații complici la nedreptăți.
Divaghez puțin: îi găsesc aproape fascinanți ca fenomene psihologice pe acei critici, ei înșiși pasivi, care îți fac capul calendar cu teoria fraierimii poporului român. Că noi nu dregem, că noi nu suntem în stare și-așa și pe dincolo. Mă întreb dacă vreunul dintre acești fini observatori ai spiritului național, de altfel români get-beget, se includ vreodată și pe ei în referințele critice la adresa poporului.
*
Astrologic, traversăm sezonul Berbecului. Va fi un sezon prelung – Venus, Marte și Jupiter își încep abia în mai tranzitele în acest semn de început al primăverii. Berbecul ne învață să supraviețuim prin luptă, să ne enervăm când voința noastră întâmpină obstacole, să ardem de furie dacă trebuie să stăm după alții mai lenți, mai împiedicați, mai nepăsători, fricoși sau comozi. Berbecul e singur în centrul universului său, iar starea aceasta nu-l sperie, nu-l întristează, nu-l doboară, ci i se potrivește mănușă. Se numește plăcerea de-a fi de capul tău, de-a nu te simți subalternul nimănui, nici responsabil pentru alții.
Berbecul ne învață să fim direcți și categorici. Să parcurgem dintr-un foc pași îndrăzneți. E ceva naiv și complet nepremeditat în atitudinea Berbecului, de unde și posibilele incidente pornite din zvâcnirile lui prea inflamate. Dar numai când nu am învățat din timp să fim suficient de autonomi se manifestă astfel de disonanțe sau când, dimpotrivă, exagerăm individualismul.
Pentru a nu întări și noi rândurile pasivității generale, oricât de nevinovați și civilizați ne-am ști, Berbecul ne amintește să reacționăm rapid. Să ne enervăm. Să ne luptăm. Să ne știm liberi. Să fim independenți. Să nu recunoaștem șefia altora asupra vieții noastre. Să alegem pentru noi. Să fim, pur și simplu, exact cine suntem.
< Inexprimabilul. Conjuncția Jupiter-Neptun din Pești Abaterile mici și dese >