Obișnuită de-acum câțiva ani să am mereu câte ceva de comentat sau consemnat aici, mă autocritic pentru lipsa de avânt de-a scrie din ultima vreme, dar am și două explicații:
Neptun – care semnifică patinare, un mediu nebulos, infiltrat peste tot, rămas însă insesizabil ochiului liber pentru că-i transparent – e în plină conjuncție cu Mercur și Soarele meu natal, la final de Pești. Abia prin 2025 își va mai slăbi influența și mă aștept să redevin mai articulată, prietenă cu vorba și scrisul. Până atunci, văd că trebuie să gândesc și să exist împărțită între un fel de stare de meditație grațioasă și dificultăți de concentrare, carențe de elan mental și greutatea de-a-mi găsi cuvintele.
Neptun descrie fidel și micile goluri de memorie agasante cu care mă delectez, ca atunci când îți storci creierii să-ți amintești cum îl cheamă pe nu știu cine, un cunoscut pe care-l vizualizezi perfect, dar nu-l mai știi numi.
Dacă ar fi să îl mai fac responsabil de ceva pe acest Neptun, îi atribui și un fel de apăsare colectivă pe care cei ca mine, neptunienii din naștere, o preiau automat din atmosferă când apare. Simt că nu e doar amețeala mea care mă amețește acum, e și zăpăceala asta planetară în care bâjbâim cu toții de când nici nu mai știi ce să crezi despre ce se petrece în lumea fioroasă de sub ceresc (și chiar dacă ai vrea să împărtășești o observație sau o întrebare gândită cu capul tău, parcă mai bine taci decât să intri în polemici pentru ceva oricum învăluit în ceață).
Neptun sugerează, în schimb, și ușurința cu care mă pomenesc uneori, pe neintenționate, contopită cu mintea altora. Momente în care granițele psihice dintre noi dispar, permițând aceste transferuri de percepții și de sinteze – o fracțiune de secundă în care ți s-a revelat cum se vede viața prin ființa unui străin.
Și mi se mai întâmplă, mult mai des decât înainte, să am vise premonitorii, majoritatea aplicate la situații mici de a doua zi. Contextele în sine nu au cine știe ce importanță (de exemplu, am visat că electricianul care trebuia să vină curând făcea nazuri să nu mai vie și chiar așa s-a comportat apoi). Dar faptul că visez și se întâmplă întocmai îmi semnalează o trezire a unor circuite din vastul teritoriu psihic care există dincolo de conștientul restrâns. Trăim cu impresia unui infinit de necunoscute când, de fapt, știm deja totul undeva în creierul nostru, neștiind că știm.
Rezumând, deși mulți au impresia că Neptun are o influență magică și suavă, rafinată ca o mătase și inofensivă ca o aripă de înger, nu e simplu să-i confrunți reversurile – haosul interior, stări prea abstracte pentru a le găsi un echivalent sau o definiție accesibilă logic. Cu Neptun, ți se cam ia de realitate și de palavre.
Cealaltă explicație pentru pauza mea de la scris, despre care nu am prea multe de spus deocamdată, e că îmi folosesc cu determinare și disciplină timpul liber pentru a coase o ie. Un proces solicitant pentru ochi, plăcut pentru mâini și suflet, provocator pe alocuri pentru minte (pânza trebuie folosită cu cap, cusăturile descifrate cu grijă).
Am început să scriu acest articol pornită să fie despre Marte în Leu. M-a furat subiectul Neptun și-acum am ajuns deja în cu totul altă direcție ca s-o mai cotesc spre Marte și Leu. Iată și aici, pe viu, un exemplu practic despre cum ne poate duce valul aiurea în timpurile cu influențe neptuniene puternice vizavi de harta noastră!
Las și două titluri de cărți care m-au lămurit în privința lui Neptun: Liz Greene, The Astrological Neptune and the Quest for Redemption; Steven Forrest, The Book of Neptune.
Despre Marte în Leu poate voi scrie curând, cu mintea mai zglobie și adunată.