În dis-de-dimineaţa lui astăzi, mi s-a trezit bucuroasă inima cu amintirea stăruitoare a unei călătorii dintr-o anume vară trecută. S-a împlinit deci vremea să tălmăcesc pe îndelete o zi şi-o noapte scurse pe grabă atunci, adâncite totuşi fără de moarte în nesfârşirea fericirilor mele.
Eram departe de casă şi deopotrivă de-a locului mă aflam. Lunecam cu paşi desprinşi parcă de trup pe străzile oraşului aurit în lumina înserării, sfinţit de albastrul statornic al mării. De altfel, albastrul nu e o culoare, e şi el o linişte, spune Steinhardt în Jurnalul fericirii şi-aşa mă simţeam şi eu, îmbrăţişată de linişte, mai sus chiar şi de culori.
Am locuit atunci într-o cameră cu chitară şi cu pereţi albi, zidiţi din străluciri subînţelese. Muzică necântată auzului firesc, coruri invizibile, note desenate pe partituri imaginare fără hârtie şi cerneală – abia astăzi le-am auzit pentru întâia oară în trezie şi-n mine.
Există oare om mai pictor decât altul? Vreunul mai poet? Artişti ai sunetului mai desăvârşiţi? În lumea formelor poate că da, în subtil însă avem cu toţii cale liberă să ne îndrăgostim de culori, de versuri şi de muzică.
* * *
Parcurgeam astăzi atare stări după protocoalele fiinţei mele: privind când spre atmosfere, când spre zodiac, această neclintită mărturie pentru oameni că totul are sens şi că totul ne este cu putinţă.
Sinestezia o cunoaştem când activăm poarta Peştilor,
călători ne luăm startul dinspre Săgetător,
de acolo ţintim şi rosturile, semnificaţia;
muzica o pornim de la Taur,
fericirea e-n inimă şi pe poarta Leului
şi tot aşa.
Zodiacul poate fi găsit în întregime în orice clipă a noastră. La fel se află şi în pictura unei aduceri aminte, iar amintirea, fie vorba între noi, nu-i de mirare că m-a însoţit astăzi, la început de iulie, în toiul Racului forfotind pe cerul astrologic.