Tăios şi rece, ştiu să renunţ, să plec, să distrug vechi conjuncturi şi să-mi păstrez până la capăt tăria alegerii. Când recunosc o astfel de poruncă interioară, simt că va trebui să mă supun ei, oricât de dificil îmi va fi să mă ridic deasupra dorinţelor, ataşamentelor, nevoii atât de umane de continuitate. Strâng din dinţi, adesea sufăr ca un dezrădăcinat, înghit, diger rapid dezaprobarea şi şocul publicului, dar în sinea mea ştiu cu o certitudine finală că acea schimbare este condiţia categorică pentru a-mi putea continua înaintarea în viaţă.
Într-un fel, deciziile acestea parcă nu-mi aparţin. Deşi ceva din mine le dictează, este vorba despre un “ceva” mai presus de logică, de emoţii, de mecanismul cotidian prin care îmi organizez viaţa personală. În acele situaţii de vârf, mă predau unei hotărâri supraconştiente, care mă cheamă spre un viitor pe care nu îl pot preconiza, însă unde ştiu că pot şi trebuie să ajung pornind de la răsturnarea prezentului. Înarmată cu această tărie de gheaţă, plec mai departe şi nu-mi revoc deciziile. Închid relaţii, activităţi, credinţe, iar de acolo privesc doar înainte.
Acesta, în astrologie, este Uranus, planeta guvernatoare a semnului Vărsătorului. Cât despre mine, am învăţat atâtea despre el pentru că mă călăuzeşte neclintit fix de pe Mijlocul Cerului, un punct cheie al oricărei astrograme, şi-mi dirijează Ascendentul în Vărsător.
În general, rebelii sunt simpatizaţi. Cel puţin de la distanţă. Ne plac poveştile despre cei care îndrăznesc să se răzvrătească, să fie altfel, să-şi desfăşoare liber originalitatea, să se nesupună regulilor, să transmită în multe feluri “nu” şi să înfrunte stăpâni pe ei oprobriul general. Ne plac rebelii şi pentru că îndrăznesc mişcări pe care alţii doar le visează şi le înlocuiesc în cele din urmă cu soluţii mai blânde şi atenuate, chiar dacă sub o formă ori alta de compromis. Însă când e să locuieşti cu aceşti oameni sub acelaşi acoperiş, situaţia se schimbă.
Sunt două tipuri de experienţă care m-au antrenat pe teritoriul lui Uranus: convieţuirea cu alţi oameni uranieni şi propriile mele răspunsuri dinspre această frecvenţă interioară.
Desigur, îi atragem pe ceilalţi după chipul şi asemănarea noastră, dar deseori nu ne dăm seama cum mai exact. Astăzi realizez că şocurile pe care le-am trăit prin intermediul persoanelor uraniene m-au forţat să intru mai bine în legătură cu propria mea îndrăzneală de acest fel. Prinsă pe picior de maximă vulnerabilitate emoţională, m-am pomenit adesea cu răspunsuri de gheaţă dinspre oameni pe care îi învestisem cu toată disponibilitatea mea sufletească. Fără explicaţii, eventual cu atitudinea “nu o lua personal, dar dă-te la o parte din calea mea”, am experimentat diverse scheme şocante de abandon imprevizibil. Uneori, din prisma relaţiilor de rudenie sau profesionale, ei îmi rămâneau în preajmă, ceea ce în timp producea o nouă apropiere, apoi un nou episod de respingere-abandon, apoi iar o apropiere şi tot aşa.
Când…m-am făcut mare, am început să sesizez ce anume din mine cheamă aceste experienţe şi de ce. Mi-am dat seama că, fără să fi conştientizat dedesubturile psihologice, aveam şi eu la activ comportamente similare. În general, ţineam oamenii la distanţă, iar când se întâmpla să ne apropiem prea mult, simţeam urgenţa de a ieşi din schemă[1]. De-a lungul timpului, am tot cercetat istoria acestui tipar. Am scos la iveală traume, frici, greşeli de judecată. Uranus însă nu dispare în acest fel, ci doar se clarifică şi se ascute la adevărata lui tărie. Având un uranian alături, oricât de “performant” emoţional, nu vă aşteptaţi să îl domesticiţi, să îl îndrăgostiţi de tradiţii şi de rutină! Şi, mai ales, nu vă aşteptaţi să îl simţiţi vreodată al vostru în totalitate!
Libertatea este o hrană pentru mine. Mă stăpâneşte şi îmi dictează când să rup irevocabil ceva călduţ, dar stagnant. Poate că un uranian te simte suferind în urma lui, poate că îl doare nespus acest lucru, dar el este condus de siguranţa că decizia lui este corectă şi că are sens pentru viitor.
Pe de altă parte, când afli, în calitate de om al lui Uranus, cum să direcţionezi această energie înspre terenuri prielnice, când nu mai fugi de intimitate şi împărtăşire, când îţi găseşti compania potrivită (nesupuşi prietenoşi ca şi tine), accesezi forţa de a răsturna munţi, de a-ţi rosti răspicat adevărul personal şi de a te comporta fidel lui. Ideal ar fi să descoperi pentru această forţă direcţii cu impact larg. De exemplu, în loc să te răzvrăteşti şi la 50 de ani împotriva unui părinte autoritar sau să te cerţi cu şefii, poţi să îţi asumi un pas în faţă şi să arăţi lumii ce ştii tu, original şi inteligent, despre… extratereştri, cea mai nouă tehnologie, o anumită disciplină de graniţă etc. Altfel spus, pentru tipul de energie uraniană, ideal ar fi să afli un teren de exprimare a unei preocupări atipice mai cuprinzător decât micul univers cu griji şi interese strict personale.
Dar nu uita că, pentru a putea susţine aşa ceva, roata vieţii îţi va cere periodic să sacrifici conjuncturile clasice, domestice, fireşti şi “normale” în accepţiunea majorităţii semenilor tăi. Ca ei nu e greşt, ca tine nu e greşit. Vorbim aici doar despre a-ţi respecta propria reţetă de funcţionare în contextul în care – vorba lui Steven Forrest – “eşti ca o celulă mutantă în organismul omenirii”.
Soluţia finală este certă: de eşti de-al lui Uranus, îndrăzneşte să te nesupui de bună voie!
[1] În harta mea, Uranus este în opoziţie cu Luna, aducând o notă de impuls emoţional pornirii uraniane spre eliberare. De asemenea, aspectul de opoziţie intervine mult în dinamica relaţiilor.