Copii fiind, câţi dintre noi nu am privit muţi de uimire cerul împânzit de stele al nopţilor senine de vară, în aerul călduţ şi curat al vreunui colţ fermecat de României? Îmi amintesc ca pe o icoană a primilor mei ani puzderia de sclipiri ce coborau atât de aprope de noi în orele de după asfinţit, încât te simţeai nu sub, ci printre stele. Puteam asculta acel cânt ceresc ore întregi. Printre luminile nopţii, Luna pâlpâia un dulce mister, o tăcută aducere aminte despre necuvinte şi nelumesc, despre cine suntem dincolo de pelicula cu percepţii şi impresii conştiente ale omului din noi.
Scriu aceste rânduri în zi de Lună Plină.
Pentru dorinţa ce se insinuează în creşterile noastre ca adulţi de a dibui sensurile vieţii, un înţelept aliat este astrologia. Venind aici, în lumea cu bolţi sublime din nopţile senine, purtăm în noi întreaga viaţă pictura cerului din momentul naşterii noastre. Harta astrologică natală rămâne astfel martorul aspiraţiilor cu care ne-am avântat în încercarea de acum de a deveni Om.
Zodiacul reprezintă o succesiune de procese reunite sub forma celor douăsprezece semne, de la Berbec la Peşti. Este o grupare de arhetipuri, de principii-rădăcină de la baza tuturor fenomenelor. De fapt, aceasta este modalitatea prin care infinitul proceselor exterioare şi interioare “încape” într-un singur cerc, cel astrologic.
Dacă ar fi să privim cu precădere contururile Lunii într-o astrogramă, le vom găsi fie aproape ascunse, discrete, fie din ce în ce mai clare, până la rotunjimea perfectă a Lunii Pline, fie din nou tot mai palide, până la întunericul vibrant al Lunii Noi. Astfel, printre primele informaţii ce rezultă dintr-o astrogramă se află faza Lunii pentru momentul calculului ei.
Citeşte aici restul articolului (site-ul Frecventa Om).
