Scriam în postarea anterioară câte ceva despre nodurile lunare. Fiind mereu cu un ochi pe evenimentele din jurul meu şi cu celălalt pe scheme astrologice, mă surprind tot mai des şi clar când alunec spre Nodul Sud, în cele mai banale momente, în cele mai „de zi cu zi” stări din interiorul meu. Realizez de asemenea că acum sunt doar…mai pe fază: am reuşit să ating un nivel satisfăcător de conştienţă de sine şi autodefinire în termeni astrologici încât să îmi surprind, uneori, în timp real reacţiile. Deci nu se pune problema că abia de curând am început să recidivez spre Nodul Sud, ci că doar acum capăt dexteritate şi ştiu cum să mă iau mai ferm în stăpânire înspre Nodul Nord. Mai precis, mă refer la orice clipită din viaţă, indiferent cu ce sunt ocupată în paralel cu reflecţiile la astre, fie că merg pe stradă, citesc în metrou, vorbesc cu mine în mintea mea… şi aşa mai departe.
***
Reiau puţin descrierea acestor indicatori din astrogramă. În primul rând, se calculează ca puncte de intersecţie între ecliptică (banda zodiacală, traseul aparent al Soarelui în jurul Pământului, din perspectiva unui observator de pe Pământ) şi orbita Lunii. Obţinem două puncte opuse pe cercul zodiacal şi în casele astrogramei. Ca simbolistică, Nodul Sud reprezintă un tipar de a fi bine imprimat în noi, ca şi cum l-am fi tot exersat vieţi la rând, spre care ne este foarte la îndemână să revenim, mişcare de revenire pe care o executăm într-un mod automat. Nodul Nord, aflat faţă în faţă cu el, se simte la început ca şi cum nu ar fi despre noi: reprezintă un set de atitudini, de procese ale minţii (amplasarea în semn) şi un domeniu de experienţă concretă (amplasarea în casă) care nu ne sunt prea familiare şi spre care nu ne vine comod să ne îndreptăm. Însă tot timpul ceva din interior – un nerv, o nelinişte – recunoaşte în Nodul Nord provocarea provocărilor, pe care, pas cu pas, recidivă peste recidivă, va trebui totuşi să o accepte. Un drum necunoscut, pe care va trebui, în cele din urmă să ne pornim.
Aşadar, una din sarcinile noastre (cele asumate la naştere) este ca în această viaţă să ne completăm fiinţa prin deprinderile de tip Nod Nord. Ca principii, sunt uşor de înţeles frumuseţea şi logica acestei intenţii, pentru că devenim compleţi atunci când integrăm poli opuşi, când ştim să fim, de exemplu, şi bine individualizaţi, şi ideal de cooperanţi; să avem şi o familie frumoasă, şi o carieră echilibrată, să avem strategii bine puse la punct, să fim şi spontani etc. Însă în viaţa de zi cu zi – aceea în care deprindem secvenţial, prin tot felul de experienţe cu rol corector, cum să ne aducem la centru impulsuri diferite – a-ţi stăpâni Nodul Nord se simte ca şi cum te-ai arunca în gol: ştii că doar aşa poţi învăţa să zbori, dar ţi-e frică să nu mai simţi pământul sub picioare. Aşa că suntem tentaţi să repetăm – oare în cât la sută din orele unei zile? – vechiul mod de a fi, căruia îi rămânem prea fideli.
Ideea nu este de a ne lepăda de talentele pe care le putem reaprinde uşor în noi (Nodul Sud, ce poate fi activat rapid şi în mod benefic atunci când avem nevoie de reacţiile specifice semnului sau casei ocupate de acesta), ci de a ieşi din toxicitatea prea îndelungatei identificări cu ele, pentru că atunci se transformă din talente în neajunsuri. Ce-i prea mult strică, iar în astrologie excesele asociate unui indicator (planetă, semn, casă) sunt la fel de clar punctate ca şi carenţele lui.
Într-un limbaj mai puţin academic, cam aceasta ar fi teoria nodurilor lunare, iar din analiza lor se pot obţine, chiar şi atunci când interpretarea nu beneficiază de suficiente informaţii concrete despre viaţa persoanei a cărei hartă se analizează, repere extrem de utile, ancore pentru viitoarele sale ieşiri evolutive în afara zonei de confort.
***
Mai departe de teorie, ceea ce mi-a inspirat acestă postare este mai nou aflata atenţie la micile detalii de viaţă, ca şi cum m-aş privi la microscop. Mi-am observat mai bine în ultima perioadă, aşa cum spuneam, modul agasant în care mă fentez singură înspre Nodul Sud, atunci când nu sunt suficient de centrată. De exemplu, ştiu că în harta mea Nodul Nord este în Gemeni (în casa a V-a) şi adesea contemplu la circuitul informaţiei prin acest semn: logic, obiectiv, ziaristic. Însă în vocea interioară care îmi vorbeşte permanent surprind atât de des concluzii pripite sau pur şi simplu saltul la filozofia din spatele lucrurilor concrete (manifestări ale Săgetătorului, unde se află în harta mea Nodul Sud), încât nu dau nicio şansă percepţiilor mele să fie aici, în momentul prezent (casa V) şi să mă umple de stimuli informaţionali pe care doar să îi observ cu adevărat şi să îi descifrez agil cu raţiunea (Gemenii).
Recomand acest exerciţiu vigilent pe propria hartă, dar şi pe cea a oamenilor cu care petreceţi mult timp. Analiza oricărei clipe din viaţă – nu a programului general, pe care suntem tentaţi să îl căutăm într-o astrogramă.
Cunosc o persoană cu Nodul Sud în Balanţă în casa a III-a şi îi văd zilnic tentaţia de a-şi rezolva problemele prin mici “îmbârligături” de moment, apelând uşor la un limbaj diplomat şi împăciuitor, care însă transmite adesea un mesaj inconsistent sau incomplet, ocolind sensul de ansamblu. Nu cred că a existat o zi din cele petrecute alături în care să nu îi observ astfel de momente de alunecare în acest comportament. Onorez şi aplaud în sinea mea aceleiaşi persoane momentele de peste zi când reuşeşte să păşească în gol şi să aleagă lupta, rostind adevăruri bine extrase în funcţie de context, din simplul motiv că pe acelea le consideră morale (Nodul Nord în Berbec, casa a IX-a). Recunosc că sunt şi momente când diplomaţia sa (Nodul Sud) salvează situaţii, ca şi altele când exagerează disputele pentru adevăruri contestabile. Dar încerc să îi susţin în sinea mea victoriile pe calea propriei deveniri şi să păstrez aceeaşi atenţie la cofiguraţia nodurilor lunare din harta mea.
De altfel, aşa mi se pare cel mai corect să îi privim pe cei din jurul nostru atunci când cunoaştem din harta lor pe unde le-ar fi bine să o ia: încurajându-i în sinea noastră spre calea lor de creştere, acceptându-le ocolişurile cu modestia celui ce îşi vede propriile înaintări şi recidive în jocul vieţii.
11 septembrie 2015