Cum îmi stă în fire, citesc de-a valma câte puțin din toate, lecturi paralele între care mintea îmi sare cu neastâmpăr. Tot așa, de-a valma, notez și aici câteva citate pe care le-am extras recent pe fițuici – un obicei pe care-l am din copilărie. Mult după ce am uitat narațiunea vreunei cărți, încă îmi stăruie în minte câte o frază remarcabilă din paginile ei.
Din Saramago
* Vai de cei care, de teama posibilelor neliniști viitoare, rămân așezați pe marginea drumului, plângând un trecut care nici măcar n-a fost mai bun decât prezentul.
* Se spune că fiecare om este o insulă, și nu e adevărat, fiecare om este o tăcere, da, o tăcere, fiecare cu tăcerea lui, fiecare cu tăcerea care e.
* Nu e adevărat că lumea a fost descoperită în întregime. Lumea nu reprezintă doar geografia cu văile și munții ei, râurile și lacurile, câmpiile, oceanele, orașele și străzile, deșerturile care văd timpul cum trece, timpul care ne vede trecând pe toți. Lumea înseamnă și vocile omenești, acest miracol al cuvântului care se repetă în fiecare zi, ca o coroană de sunete călătorind prin spațiu.
* […] îmbelșugata, nesecata conversație a femeilor pare un fleac, așa gândesc bărbații, ei nu-și dau seama că taifasul acesta e cel care ține lumea pe orbita ei, dacă femeile n-ar sta de vorbă unele cu celelalte, de mult și-ar fi pierdut bărbații simțul casei și al planetei.
* În lume toate dau răspunsuri, vremea întrebărilor e cea care întârzie.
* – Nu ne-am gândit la asta.
– E greu să te gândești când nu știi.
– Nu sunt de acord, ne gândim tocmai pentru că nu știm.
* Așteptările nu numai că anulează surprizele, ci tocesc și emoțiile, le banalizează, tot ce doreai sau de care te temeai a fost deja trăit în timp ce ai dorit sau te-ai temut.
* Fiindcă, în sfârșit, putem fugi de orice, dar nu și de noi înșine.
Din Ştefan Bănulescu
Mintea unui copil are un gen de reducție a lucrurilor apropiat de marile sinteze, încât poate uneori prevedea cu genialitate.
Din Arghezi
Un om se ignoră 20 de ani, și se întâlnește cu sineș deodată, amestecat cum este și pierdut în vălmășagul personalității lui. Nu știi de ce, și cum, și unde. Fumând o țigară sau privind vulturul în zbor, căzându-i ochelarul, iubind o femeie, pierzând o avere sau… la mânie. Sunt o sută de mii de prilejuri în care sufletul se dă pe față, pentru propria lui față, și mâna care se ridică poate fi a unui asasin, a unui artist sau a unui profet – cine știe!
***
Pentru că nu-mi place să mă baricadez acasă între mobile și teancuri de hârtii, îmi cumpăr doar cărți pe care știu sigur că le voi prețui într-atât încât să le răsfoiesc de multe ori în viață. O dată la câțiva ani, îmi fac curat prin rafturi și duc la anticariat ce s-a adunat în plus. În pas cu vremurile, citesc și materiale digitalizate. Oricum ar fi, cititul formează caractere și ne transformă, un mesaj pe care actrița Carmen Tănase l-a sintetizat foarte bine aici.
Lecturi plăcute și primăvară cu iubire!