Marile mele traume? Câțiva morți preadragi și câteva iubiri care m-au durut până la os.
Pe morți am învățat să-i regăsesc prezenți în mine, ori de câte ori mi-a fost dor sau am avut nevoie să stau cu ei la sfat, așteptându-mă într-o realitate lăuntrică unde mi-s veșnici și unde încă avem lămuriri de trăit împreună.
Deși cu toții încă vii, bărbații care m-au prearănit – băieți din tinerețea primelor idile sau oameni în toată firea din testele maturității – au murit în sufletul meu, cu zero șanse la înviere.
Morții cu morții și viii cu viii. Aș putea spune că am răsturnat sensul zicalei. Pe câțiva morți i-am renăscut în mine, pe câțiva vii i-am transformat de-a pururi în cenușă, chit că ne mai intersectăm din când în când printre lume, amin!
Mi se pare acesta un peisaj interior foarte potrivit cu casa a VIII-a din harta mea, care găzduiește doi grei – Pluton la final de Balanță și Saturn la început de Scorpion. Casa a VIII-a reunește experiențe care ne confruntă, propriu-zis sau simbolic, cu fenomenul morții, cu emoții complexe din jurul distrugerilor, cu fragilitatea aceea incomparabilă cu nimic altceva pe care o dobândești când stai dezgolit de măști în fața unui alt om, om pe care-l primești atât de aproape încât te pierzi în el și care câteodată se întâmplă să te respingă, să te trădeze, să te șocheze cumva, în orice caz să te arunce într-un iad unde respiri doar suferință.
Este aproape amuzant cum cei care nu prea au treabă în hărțile lor cu casa a VIII-a, cu Pluton sau cu Scorpionul găsesc astfel de cuvinte exagerate și penibile, ca un fel de kitsch emoțional. Ce atâta dramă?, par a spune jenați sau zeflemitori. Nu-mi plac nici mie personajele care fac din tragedii o virtute – pentru că sunt, într-adevăr, și cei ce se preaslăvesc cu traumele lor sau se hrănesc cu ale altora. Dar cunosc pe pielea mea, la modul cel mai concret, cum e să treci prin focurile necruțătoare și apele biciuitoare ale fenomenelor plutoniene.
Mă aflu sub auspiciile unuia dintre cele mai interesante aspecte: cuadratura lui Pluton în tranzit cu Pluton natal. Chiar mâine, pe 8 februarie, se perfectează prima dintre cele trei cuadraturi exacte pe care le voi traversa până la finalul anului. Ca temă generală, aspectul este deja activ de câțiva ani și va mai fi, lucrând pe fundalul sau, mai precis, din adâncurile vieții mele. Pluton operează mai degrabă dinspre dedesubt decât de la suprafață.
Această cuadratură mă face conștientă de unele dintre cele mai mari puteri la care au șansă cei ca mine, trecuții prin mari mizerii sufletești: suferințele te transformă și te rafinează. Cu condiția să te supraveghezi și să faci cumva să nu emiți ură, să nu te concentrezi asupra celui care te-a lovit, ci asupra ta, să păstrezi măcar un dram de asumare și să te iubești tu măcar un pic mai mult decât s-a priceput călăul tău.
Întâmplările plutoniene au această notă specifică – te poartă prin viituri emoționale, prin spaime, nihilism, obsesii, îți arată gunoaie grozave din sufletul oamenilor, întunericul ferecat în alții și în tine. Dar mai este specifică stărilor plutoniene și o inconfundabilă izbucnire a puterii care te poate trece cu bine prin toate acestea, o putere care se va așeza apoi mai la suprafața psihicului tău și va rămâne definitiv acolo. Data viitoare, când întâmplarea îți va mai servi un întuneric deghizat în iubire, te vei pricepe mai bine să nu-i cazi în plasă. Asta în timp ce ți se îmbunătățesc și senzorii pentru iubirea sinceră și pentru ceea ce contează cu adevărat în viață.
Pluton m-a mai învățat ceva: să nu-mi fie milă de nemernici, femei sau bărbați, oricât de mari le-or fi fost și lor traumele care i-au înrăit. Să nu-mi fie milă de ei, adică să nu mă grăbesc să le șterg cu buretele nemerniciile, însă, neapărat, să nu mă cred nici preasfântul și preaîndreptățitul agent al răzbunării. Îmi zic că știe universul mai bine dacă și cât trebuie să regleze conturile, greșelile mele în balanță cu ale celuilalt. Reglajele potrivite la momentul potrivit pentru fiecare.
Pornesc de la premisa că m-am asortat și eu cumva cu nemerniciile încasate, dar în același timp transmit cu fermitate că nu mă mai las desconsiderată, prostită, folosită, nici înduioșată. Câtă vreme eu nu-mi revărs frustrările pe alții, nu accept nici ca alții să dea în mine pentru frustrări pe care nu li le-am provocat eu. În concluzie, îmi iau de tot mâna de pe ei și am încredere că universul nu lasă conturi nereglate la infinit.
Cam acestea sunt concluziile plutoniene la care am ajuns până acum. Probabil că le voi mai cizela, pe măsură ce casa a VIII-a va continua să mă educe în modul ei particular de serios și radical. Cu astfel de marcaje în hartă, devii încetișor antifragil, cuvânt cu care închei, recomandându-vă cartea cu același nume a lui Nassim Taleb.