Din perspectivă astrologică, starea de echilibru perfect este reprezentată grafic în centrul astrogramei, acolo unde se intersectează cele douăsprezece direcţii ale fiinţei asociate semnelor zodiacale. Existenţa unei planete într-un anumit semn creează o deplasare a atenţiei dinspre acest centru ipotetic spre procesele specifice zodiei activate. Altfel spus, aventurându-ne în propriile exerciţii de viaţă, învăţând să ne construim pe noi înşine potrivit impulsurilor setate în noi, creăm un soi de dezechilibru: devenim predispuşi să tratăm conştient şi prioritar unele mişcări psihice în detrimentul altora.
Fără îndoială, din moment ce ne-am propus să operăm aici printr-un anumit tip de personalitate, este nevoie să îi onorăm coordonatele, să intrăm în joc şi – astrologic – să fim, de pildă, “mai Tauri decât Lei” atunci când astrograma noastră indică activarea intensă a Taurului, dar nu şi a Leului. Însă în acelaşi timp graficul zodiacal ne atrage atenţia şi că în fond suntem compuşi din procese psihice aflate, două câte două, faţă în faţă: semnele pot fi privite şi ca şase perechi de opoziţii, adică fiecărei zodii îi corespunde, la 180 de grade în astrogramă, o contraparte. Ca semnificaţie, aceste procese sunt aparent inverse, dar, privite mai îndeaproape, căutările noastre în cazul ambelor semne de pe o axă au un fundament comun.
Iată cam care ar fi, sumar, acest mecanism:
– Berbecul se manifestă independent, Balanţa prin parteneriate. Vorbim astfel despre individualism versus cooperare. Ambele semne au nevoie să găsească în timp dozajul corect al raportării faţă de ceilalţi: Berbecul trebuie să înveţe să deprindă tactul (deşi se va simţi motivat mai mult de autonomie), iar Balanţa asumarea propriei persoane (deşi pentru ea “are mai mult sens” lucrul în echipă). De aceea, excesul de Berbec se corectează prin Balanţă şi invers, astfel încât o persoană care are unul dintre aceste semne puternic activat in hartă are nevoie, pentru a-şi crea situaţii de viaţă armonioase, să păstreze atenţia şi pe tiparul opus de relaţionare, cel care nu îi stă aparent în fire.
– Taurul este spiritul naturaleţii şi al împământării, Scorpionul creează intensitate emoţională inclusiv prin asumarea sfârşiturilor. Continuitate versus transformare adâncă. Taurul are nevoie să deprindă acceptarea schimbărilor, Scorpionul regăsirea liniştii de după furtuni.
– Gemenii descifrează rațional și agil informaţia, Săgetătorul caută să cunoască înţelesul, semnificația din spatele acestei informaţii. Logică versus simbol; curiozitate de moment versus aspiraţie filozofică. Persoanele cu semnul Gemenilor accentuat în hartă au nevoie să deprindă pe fundal o perspectivă morală şi de ansamblu, iar cei cu Săgetătorul activ să nu sară paşi în informare propriu-zisă şi percepţii.
– Racul se racordează la simţire, Capricornul se impune prin autocontrol emoţional. Sensibilitate versus maturitate. Şi acestea se ajustează reciproc: un Rac echilibrat ştie să reziste în faţa greutăţilor, un Capricorn armonios învaţă să păstreze contactul cu emoţiile sale.
– Leul se centrează în jurul sinelui, Vărsătorul respectă cu altruism viziunea de grup. Autoproiecţie creativă de sine versus preocupare socială. Leul ideal învaţă să vadă în ceilalţi egalii săi, Vărsătorul să respecte dreptul fiecărui individ de a fi special, “copil iubit al vieţii”.
– Fecioara caută perfecţiunea detaliilor practice, Peştii doresc să simtă sinestezia. Analiză versus imaginaţie. Acolo unde în hartă apare activarea semnului Fecioarei este bine să se păstreze atenţia şi pe viziunea întregului, pe compasiune şi acceptare, în timp ce Peştii au nevoie să deprindă contactul cu realitatea palpabilă, să se disciplineze şi să se ordoneze.
Teoretic, recunoaştem importanţa din spatele tuturor acestor poli opuşi (iar asocierile pentru fiecare semn sunt mult mai ample). În drumul nostru de zi cu zi, ne prindem însă adesea în jocul abaterii de la centru. Rezultatul este apariţia situaţiilor de viaţă incomode, cu rol corector. De exemplu, un Berbec care este prea prins în mrejele propriei independenţe se confruntă de multe ori cu războaie neproductive, cu stări excesiv de stresante şi conflictuale. Şi, cu toate că a venit ca să se exprime pe sine în mod curajos, a sta permanent în mijlocul războiului nu este situaţia ideală pentru el, nu îi asigură nici armonie, nici creştere interioară. Ajunge să se simtă singur şi să tânjească, mai mult sau mai puţin conştient, după companie. Ca să o obţină, va trebui să se îndrepte puţin câte puţin spre semnul opus, să coopereze. Cu cât deprinde mai repede aceşti paşi spre ceilalţi (şi la început s-ar putea să îi facă stângaci), cu atât exteriorul va veni către el prin întâmplări cu adevărat favorabile dezvoltării lui.
Roata se învârte după aceleaşi principii şi pentru celelalte perechi de semne opuse, iar noi, fie că o vedem sau nu, suntem ghidaţi înapoi şi subtil spre centru.
24 iunie 2015
< >