Pe mine astrologia m-a învățat să văd cât de puternici suntem în ciuda noastră. Cât de genială este construcția noastră interioară, cât de multe putem duce și cât de măreți rămânem pe dedesubt chiar și atunci când ne simțim prăbușiți, lipsiți de valoare, niște mărunți nefericiți. Și că această măreție nu este ceva pompos, nu înseamnă să ne preamărim narcisic sau să ne credem mai sfinți decât sfinții. O accesăm când păstrăm încrederea în coerența cu care viața se încăpățânează să ne realinieze la binele nostru. Binele cu B mare. Suntem cu adevărat vii când ne predăm acestui Bine, deși noi ni l-am fi închipuit altfel, mai dulce și mai blând, mai distractiv și mai odihnitor.
Când vremurile vin cu lovituri și eșecuri, ca atunci când ne prăbușim din vreo iubire neîmplinită, din vreun rateu profesional, din vreo boală sau lipsă de resurse, am văzut cum alte părți din noi preiau greul, rămân pe baricade, ne susțin să trecem prin zilele urâte și să ne dezvoltăm mai departe. La fel cum am învățat, tot observând mersul cerului, să rămân vigilentă și când viața pare darnică și plină ca un tort delicios. Să zic merci pentru magie, dar să știu că și ea va trece, că timpul se reînnoiește neîncetat, iar uneori asta nu o să îmi placă.
Duc cu mine, din primăvara lui 2024 încoace, poverile unui tranzit plutonian exasperant. Uneori sublim, dar în cea mai mare parte prea solicitant că să mi-l fi dorit cu sufletul la gură. Între aspectele dificile ale hărții mele natale, opoziția Venus-Saturn pe axa Taur-Scorpion, în casele II-VIII e la loc de cinste. De doi ani, Pluton îmi tot face cuadraturi cu aceste planete și-mi testează rezistența psihică la sadism. Un soi de sadism prin care îmi refuză dorințe, îmi demonstrează că oamenii la care țin cel mai mult mă pot încărca negativ și consuma până la epuizare. Că unii dintre ei sunt de fapt mult mai mici sufletește decât i-am colorat în mintea mea. Că mă pot desconsidera, trăda sau respinge grav. Că tot ei sunt și aceia care mă ajută să mă adâncesc în emoții extraordinare, că pentru ei îmi vine în continuare să lupt, să iubesc și să fiu cât pot de matură, loială, răbdătoare și, când e cazul, a naibii de liberă, rebelă și rece.
Este interesant acest efect de gheață al lui Pluton în Vărsător. Fiind vorba despre Pluton, aspectul îți creează senzația de intensitate, greutate și adâncire într-un hățiș de tenebre și toxicitate care forțează transformări psihice dramatice; fiind vorba despre Vărsător, climatul este deopotrivă aerisit, mental, detașat, revoltat, oarecum insensibil și experimental. Și mai este ceva la Vărsătorul din ecuația aceasta: chiar dacă țintește și spre Venus din harta mea (relațiile mele personale, de la om la om), Pluton într-un semn asociat marilor mase îmi aduce și testul de a digera energii colective otrăvitoare.
Am trăit de multe ori cu senzația în acești ani că trebuie să încetinesc, să mă retrag, să mă încapsulez cumva într-o zonă de supraviețuire emoțională pentru că afară, în lumea largă, este o emanație generală de nebunie căreia trebuie să învăț să îi pun limite. Și că această nebunie nu vine doar prin străini, ci și prin apropiați strânși în jurul unor opinii fixe la care mă presează amenințător să mă aliniez. Din nou, lecția dificilă a Vărsătorului de a sta detașat deasupra lumescului cu care nu rezonează și care e la modă într-o perioadă.
Mi-am văzut prietenii de o viață murind în acești ani. Am trăit mari tristeți. Am iubit neînchipuit de mult. Am traversat treziri de pasiune și de feminitate. Am cunoscut distrugere și haos. Am simțit oamenii dincolo de conștientul lor și al meu. Am săpat în mine după puterea de a trece prin toate acestea fără să știe nimeni de încercările mele pentru că nu aș fi suportat intruziuni. Am ținut secrete pentru mine și pentru alții. Am respins mult la rândul meu. M-am prăbușit, m-am simțit măruntă și lipsită de valoare pentru cei care mi-aș fi dorit să mă prețuiască.
Și m-am simțit mai departe puternică. M-am străduit să îmi recunosc vina în context. Câteodată am reușit să fiu atât de sinceră și de corectă. Câteodată cred că m-am considerat mai bună decât sunt în realitate. Alteori m-am considerat mai puțin decât sunt. Dar mi-am amintit de fiecare dată să fiu recunoscătoare pentru tot ce am primit de la cei care m-au rănit. Să respir în afara tragismului, să râd cu viața, să fac mișto de incoerențele noastre, să am încredere că vremurile vor aduce mereu și bucurii.
De aceea consider că avem mereu aliați interiori, aspecte care se trezesc ca o contrapondere când dăm de greu și care ne ajută să trecem prin crize. Înțelepciune, umor, ambiție, curaj, talente artistice sau sportive – avem fiecare aliații noștri. Astrologia ne poate ajuta să identificăm și să numim zone din noi și din poveștile noastre de viață care trec prin procese dificile de transformare; ne poate ajuta să plasăm în timp aceste procese, să le vedem etapele de desfășurare și să le înțelegem simbolic mai bine. Iar astrologia ne poate indica în paralel zone din noi și din poveștile noastre care nu sunt într-o anumită perioadă bombardate de provocări și care ne rămân puncte de sprijin.
Încă nu știu cum se vor încheia toate acestea. Cuadraturile lui Pluton la harta mea mai au două hopuri de trecut acum, în toamnă. Dar știu că această planetă din astrologie și procesele simbolizate de ea ne pot surprinde prin ceea ce devenim trecând prin răscolire și distrugere.