Sunt câţiva ani de când studiez astrologia şi mult mai mulţi de când cochetez cu ea. Încă mă consider novice pentru că tot mereu astrologia lasă loc de completări şi de aprofundare. Ce ţi se părea azi că ştii despre o anumită dimensiune a hărţii, completezi mâine cu o nouă experienţă şi se transformă într-o înţelegere mai amplă.
Dintr-un anumit punct de vedere, astrologia este doar un limbaj. De exemplu, ceea ce numim în viaţa de zi cu zi relaţii interumane are un corespondent în termenul astrologic Venus. Într-un mod simplist, desigur, cam aceasta ar fi tehnica de alcătuire a întregului dicţionar astrologic. Însă, atât celor care vor să îl înveţe, cât şi celor care apelează la interpretările unui astrolog, le-aş adresa mai întâi o întrebare: tu cum crezi că se întâmplă de fapt vieţile noastre?
Intenţia nu este de a solicita un răspuns definitiv sau foarte abstract, ci tocmai de a atrage atenţia că întrebarea aceasta ar fi bine de lăsat deschisă în aşa fel încât să nu afectăm calitatea traducerii astrologice cu o superficială filosofie personală asupra vieţii. Un astrolog care vede limitat existenţa noastră va da verdicte, iar o persoană care nu îşi asumă libertatea propriilor alegeri şi apelează la acel astrolog le va crede.
Aşadar, cum ţi se pare că se întâmplă vieţile noastre? Fără alte cunoştinţe astrologice, ce consideri că s-ar putea vedea şi ce nu într-o hartă astrală? Dacă se poate citi dintr-o astrogramă, înseamnă că se află cumva deja scris, acolo, în cronicile Cerului şi Pământului.
Personal, am nevoie şi de matematică, şi de poezie. Admit că sunt infinite aspecte ale acestei lumi pe care nu le înţeleg, nici logic, nici din perspectivă spirituală. Aşa că adesea îmi răspund la întrebarea de mai sus cu un sincer “nu ştiu”.
Pentru cei care preferă miracolele nemuncite, observaţia mea ar fi că vieţile noastre nu funcţionează în felul acesta, prin urmare nici dintr-o astrogramă nu se poate spune dacă făcând o alegere sau alta este garantată atingerea unei stări de fericire. Celor care contestă orice “asistare divină” pe drumul vieţii lor le-aş recomanda să privească spiritualitatea măcar ca pe o dimensiune superioară a inteligenţei, apoi să încerce să se racordeze la ea. Tuturor (şi mie), indiferent de nivelul de înţelegere sau de credinţă în planurile subtile, le-aş spune să rămână pe calea de mijloc, acolo unde este loc de “nu ştiu”, dar şi principii de viaţă testate pe propria persoană, discernământ, curăţenie şi disponibilitatea de a descoperi cu fiecare zi mai mult din ceea ce suntem.
A doua întrebare importantă în astrologie ar fi “Ce nu se poate vedea într-o astrogramă?” Aşa cum au remarcat-o mulţi alţii, harta astrală este asemănătoare unei hărţi geografice: indică formele de relief, nu şi peisajul propriu-zis. Doar dintr-o astrogramă, fără dialog direct, nu se poate vedea, deci, cum alege persoana să o modeleze, cât de bine reuşeşte să îşi manifeste potenţialul, care este nivelul de conştienţă de pe care îşi abordează viaţa. Iată de ce doi oameni născuţi în acelaşi loc şi moment rămân, şi din perspectivă astrologică, diferiţi.
***
Şi astfel ajungem, în final, la a treia întrebare: totuşi, în ce constă forţa astrologiei? De ce nu s-a pierdut între atâtea valuri ale istoriei, de ce continuă să fie şi astăzi căutată în ciuda căderilor sau eşecurilor sale, pe care niciun astrolog sincer nu le-ar putea contesta? Ce adevăr arhaic, indestructibil, există în astrologie? De fapt, ce adevăr arhaic, indestructibil, există în noi?
Deşi nu intenţionez să sugerez credinţa în dimensiuni ale existenţei noastre pe care nu le-a descoperit fiecare pe cont propriu (de exemplu, acceptarea reîncarnării, de la care pornesc interpretările de astrologie karmică), trebuie totuşi să lansez în încercarea de a răspunde la această a treia întrebare un scenariu pe care personal îl văd ca valid şi funcţional. Consider că înainte să ne naştem ne creăm un anumit plan de experimentare şi de creştere, care ne va fi suport aici, ca oameni, şi de la care nu ni se va permite (sau nu ne vom permite, inconştient, noi înşine) să ne abatem. Acest program este imprimat cu căutarea stării de echilibru şi poate fi la infinit modelat. Nu îl consider format din evenimente fixe în coordonate spaţiu-timp, ci ca linii directoare (asemeni unor culoare) prin care ne sunt filtrate specific percepţiile şi motivaţiile. Pe fiecare astfel de traseu codificat în minţile noastre există plus şi minus, posibilităţi de creştere şi de descreştere, mersul într-o direcţie sau în sens opus.
De pildă, venim, printre altele, cu intenţia de a ne testa curajul, independenţa, eliberarea spontană a energiei noastre. În noi este astfel imprimat un anumit filtru de a sesiza (şi căuta) provocări, un stres interior care ne îndreaptă atenţia spre următoarea victorie simbolică. Pe teren, ne vom şlefui aceste impulsuri făcând alegeri în situaţii pe care, subiectiv, le percepem ca încărcate cu o doză de urgenţă şi de stres, dar la care putem reacţiona cu asertivitate sau, la polul opus, cu agresivitate. Cel mai adesea, în povestea vieţii noastre, vom colecţiona întâmplări din ambele variante de răspuns, de intensităţi diferite. De ce? Pentru că pe acest culoar al personalităţii ne propunem de fapt o continuă devenire înspre curaj adevărat şi independenţă, iar pentru aceasta avem nevoie să experimentăm aici ambii poli, până la deprinderea dozajului corect al impulsurilor noastre.
***
Revenind, în ce constă forţa astrologiei? În posibilitatea de a identifica planul de bază. În exemplul considerat, intenţia sufletului de a căpăta măiestrie pe culoarul curajului. Cuvântul astrologic de la rădăcina acestui program este “Berbec”, iar în mod extins, corelaţiile se fac astfel:
Astrologic, setul de motivaţii de pe un traseu al minţii are corespondent în semnele zodiacale, de la Berbec la Peşti. Ceea ce numesc “trasee ale minţii” este reprezentat în astrogramă de planete, iar în plan concret de relee sau funcţii ale psihicului nostru (a raţiona, a simţi, a acţiona etc.) De asemenea, viaţa noastră aici poate fi divizată în câteva sectoare mari de experienţă (generic, familie, carieră, informare, spiritualitate etc.), care în astrologie se numesc case. Între toate acestea se pot sesiza în astrogramă interacţiuni (fiecare planetă se află într-un semn, într-o casă, face – de obicei – aspecte cu celelalte planete), interacţiuni prin care obţinem indicii utile – în special ei înseşi – despre persoana respectivă. Intuim de ce este aici, din perspectiva propriei deveniri. De exemplu, ce o motivează să acţioneze, cum acţionează, spre ce domenii ale vieţii îşi îndreaptă cu precădere această energie, ce fel de creştere poate obţine dacă îşi onorează funcţia din psihic pe care astrologia o numeşte Marte?
Repet, tot ce se poate extrage dintr-o astrogramă are la bază modul nostru de funcţionare. Astrologia nu inventează personalităţi sau evenimente; un om nu este cum este pentru că la naştere planetele erau amplasate într-o anumită configuraţie, ci el este ce este deja, iar astrologia îl poate descrie cu multă acurateţe în termeni de potenţial “plus-minus”. Noi ne exersăm acest potenţial în orice moment al vieţii noastre, indiferent dacă ne cunoaştem sau nu harta astrală.
***
De ce s-ar afla toate aceste instrucţiuni într-o hartă a corpurilor cereşti? Este una din întrebările la care prefer să răspund cu “nu ştiu”. Însă, ca repere generale, pot să spun că astrologia operează cu sincronicitate, corespondenţă, polaritate şi gen, cu “precum în Cer, aşa şi pe Pământ”.
21 iunie 2015