Cum se ajunge la zodii

DSC_1959

În câteva cuvinte, se poate spune că cele douăsprezece zodii grupează totalitatea proceselor care compun viaţa pe Pământ, din multiple unghiuri de abordare. Fie că le privim ca manifestări exterioare, fie ca seturi de motivaţii din interiorul minţii, ele parcurg teoretic întregul traseu de la naştere până la totala disoluţie a unei structuri care a fost animată de energie vitală pe această planetă.  

Timpul este, la rândul său, un factor de care se ţine cont în pachetul de instrumente astrologice. În decursul unui an de zile, Pamântul se învârte în jurul Soarelui. De aici porneşte o analogie de bază în astrologie, aceea dintre un an şi un cerc. Cele douăsprezece zodii, aşa cum sunt abordate în astrologia tropicală (cea folosită cu precădere în lume în prezent), rezultă din împărţirea cercului anual în douăsprezece perioade de timp egale – fiecare a câte 30 de grade corespondente pe acest cerc imaginar – cu moment de start al unui nou ciclu la echinocţiul de primăvară.

Constelaţiile zodiacale, deşi poartă aceleaşi denumiri cu semnele folosite în astrologia tropicală, sunt aranjamente stelare si reprezintă, astfel, porţiuni de spaţiu. Este importantă această distincţie pentru a diferenţia dezbaterile astronomice de cele astrologice.

Aşadar, astrologia operează cu legăturile fundamentale “un ciclu – un an”, “douăsprezece zodii – douăsprezece segmente de timp într-un an”. Prin extrapolare, se ajunge la douăsprezece etape între un început şi un sfârşit, douăsprezece paşi de parcurs prin experienţă directă pentru a ne considera trecuţi printr-un întreg, dar, mai ales, douăsprezece procese ale minţii pe care dorim să le măiestrim în interiorul nostru, pentru a ne desăvârşi pe un anumit nivel de evoluţie.

Astrologia foloseşte această defalcare “în 12” pentru a descrie în profunzime şi a face înţeleasă simbolistica fiecărei etape dintr-un ciclu. Însă, mai departe, răstoarnă abordarea secvenţială şi dă unitate interpretărilor sale, arătând tuturor semnelor atenţie egală: aşa cum nu se poate spune că un anotimp este mai important ca altul, principiile asociate Peştilor (ultimul semn pe roata zodiacală) nu sunt superioare simbolisticii Berbecului (prima zodie), ci doar reflectă alt tip de motivaţii. Astrologia este obiectivă; ea respectă fiecare căutare a noastră în parte. Astfel, vom regăsi în fiecare hartă natală accente pe anumite etape ale acestui ciclu, etape pe care persoana a venit să le exploreze, să le asimileze şi să le perfecţioneze prin experienţa propriei vieţi.

Cum se justifică totuşi legătura dintre perioadele anului şi diversele “prototipuri” reunite în semnele zodiacale? De ce susţine astrologia că născându-te într-o anumită zi ai fi cumva, ca personalitate? Exprimarea este improprie, dar, în mare, aşa este formulat reproşul de slabă fundamentare adus astrologiei. De fapt, ceea ce susţine aceste corespondenţe este sincronicitatea care întrepătrunde asemeni unei plase toate planurile realităţii. Perioadele anului sunt sincrone (şi) cu perioadele ciclice ale psihicului nostru.

Părerea mea este că această lege universală începe să ni se releve cu adevărat atunci când suntem dispuşi să facem corelaţii între întâmplările noastre şi cadrul larg în care ele apar, când devenim observatori detaşaţi şi nu scăpăm detaliile de fundal, acordându-le tuturor importanţă egală, păstrând atenţie simultană pe exterior şi pe mişcările noastre interioare. De exemplu, putem constata că, într-o etapă în care avem nevoie să dăm atenţie sănătăţii noastre pe partea de sistem osos (care reprezintă structura de susţinere a corpului nostru fizic), ajungem şi în situaţia de a repara pereţii unei case sau de a trasa “scheletul” unui proiect, cu o senzaţie interioară de perioadă de responsabilizare. Aparent, sunt evenimente disparate. În mod subtil, ele au în comun aspectul de “structură”, iar în limbaj astrologic un cuvânt pentru aceasta este “Capricorn”, semn care la momentul evenimentelor se va afla cumva activat în raport cu harta noastră.

După ce s-a asimilat dicţionarul de bază al astrologiei, sincronicităţile devin mai uşor de sesizat, pentru că mintea noastră va şti să extragă dintr-o anumită conjunctură pilonul central, numitorul comun. Desigur, viaţa se întâmplă oricum şi nu este nevoie de stăpânirea limbajului astrologic pentru a o descifra, însă celor atraşi de această disciplină li se oferă un instrument foarte util de îmbinare între ceea ce este evident, substratul simbolic care susţine respectiva manifestare şi ce ar fi de făcut, în termeni de înţelegere interioară şi acţiune directă, pentru armonizare şi evoluţie.

21 iunie 2015

Articolul precedent     Articolul următor