- De la orele de istorie din şcoala generală am rămas cu o amintire vie, o remarcă făcută de profesoara noastră într-un moment de pauză de la lecţie: În viaţă este foarte important să ştii să primeşti.
- O prietenă ne povestea de curând experienţa de la un curs de feminitate. Acolo se punea accent pe pauze de respiraţie şi de readucere a atenţiei spre interior – pentru că latura feminină a fiecăruia dintre noi are rolul de a hrăni, de a se da astfel pe sine celorlalţi. Iar pentru a avea de unde să dai, trebuie să îţi readuci frecvent la nivelul de abundenţă rezervorul propriu de energie. Cam asta ne spune şi Luna din astrogramele noastre: ca să fii o mamă bună în afară (cu copiii sau proiectele tale), trebuie să ştii să îţi fii o mamă bună ţie însuţi/însăţi.
- O artistă din State a reuşit să obţină o sumă foarte mare de bani, de cinci ori mai mare decât cea pe care şi-o stabilise ca plafon, printr-o campanie de strângere de fonduri în scopul finanţării următorului ei album. Întrebată cum a reuşit să-i facă pe oameni să îi dea atâţia bani, a răspuns: Nu i-am făcut, le-am cerut să mă ajute. Iar acei bani s-au transformat în artă, care a ajuns la cei ce finanţaseră proiectul sub o formă bine precizată de la început ca albume, concerte. A lua cu forţa versus a cerşi versus mult mai conştientul act de a cere în schimbul măsurii cu care oferi.
- Nepoţii mei – copii de şcoală generală cărora, firesc, familia le asigură momentan traiul – au cheltuit pentru prima oară din proprie iniţiativă ceva din bănuţii lor pentru mine. Eram pe-afară şi au făcut cinste cu covrigi. Iar eu am primit fără strângere de inimă gestul lor, un gest presărat cu generozitate, responsabilitate şi atenţie.
- Uneori trebuie să învăţăm să primim prin lecţii mai dure. Când exagerăm dăruitul, un dezechilibru la care latura hrănitoare din noi este înclinată, creăm blocaje pe partea de primit. Şi-aşa se-ajunge la energie stagnantă pe de o parte, respectiv la lipsă pe de alta. Cei ce ţin prea strâns şi nu dăruiesc au de suferit, cei ce nu au curajul asumării dreptului de a cere au de suferit. Ambele tabere se contorsionează şi se zbat în nelinişti închipuite.
A primi, a dărui înseamnă şi a pune limite vigilente. Nu tot ce ţi se oferă e curat şi benefic. Atenţie şi când dăruieşti din vină sau din neglijenţă faţă de efectul posibil al darului tău (de exemplu, dând în surplus cuiva care risipeşte)! Ideea nu este de a ţine socoteala fiecărui leu de dragul leului, deşi banii după părerea mea pot fi un reper util când nu vezi altfel contabilitatea energiei pe care o dai şi o primeşti. La nivel subtil schimburile sunt mult mai complexe şi libere de mijlocirea banilor. Daruri nemateriale pot fi primite ca răsplată pentru onoarea cu care îi tratezi pe ceilalţi sau pe tine însuţi.
A primi, a dărui – o artă pe lumea aceasta.