Celor ce vor să afle calea le spun: iubeşte-i pe oameni! (Chang San Feng)
Sau, dacă încă nu îi poţi iubi pe unii dintre ei, măcar nu le dori răul, aş completa eu cât pot de pertinent în urma întâlnirilor cu oamenii ce fac parte din povestea mea. Iar pe cei neiubiţi ce s-au statornicit pe lângă tine întreabă-te în cel fel îi atragi şi, cu fair-play, recunoaşte în ce aspecte ale imperfecţiunii tale îţi sunt maeştri.
Exersată zi de zi, această atitudine îţi vindecă trecuturile şi conflictele lor, îţi vindecă prezentul, iar odată cu el toate direcţiile posibile ale viitorului. Bunăvoinţa ca ritual neîntrerupt ne limpezeşte sufletul, gândirea şi, la fel de important, corpul fizic.
Revenind, deci, la Cale: sistemul este atât de bine pus la punct, încât în momentul în care te-ai hotărât cu adevărat să redevii impecabil în toate aspectele tale, poţi începe din orice direcţie consideri tu potrivită, căci toate conduc, prin ajustarea cu celelalte ramificaţii ale întregului, spre acelaşi centru. De eşti sobru, fă ce poţi mai performant din asta, dar ţine minte că armonia te va provoca şi la deschiderea inimii; de eşti iubitor şi sensibil, vei avea de construit mai multă structură; de eşti realist şi împământat, vei avea de făcut loc în tine credinţei şi spiritualului; de eşti un visător abstract, îţi vei avea, desigur, şi de materializat viziunile.
Mai departe de paşii aceştia ai autodefinirii şi reechilibrării care îţi revin în totalitate (ei presupunând să stai singur tu cu tine şi să îţi urmăreşti mişcările interioare), se deschide percepţia fenomenală a reţelei din care facem parte cu toţii, cei ce alcătuim dintotodeauna universurile.
A afla calea iubindu-i pe oameni nu se referă doar la a-ţi asigura o stare armonioasă şi curăţită de orice ranchiună, ci înseamnă şi accesul la incredibila bogăţie ce rezultă în plan subtil din intersecţia armoniilor create de individualităţile noastre. Aşa cum o percep eu, acea energie nu este doar o simplă sumă, ci mai degrabă o progresie sublimă.
Şi-atunci, dăruind în reţea iubire, bunăvoinţă, adevăr sau orice calitate personifici tu, primeşti înapoi răspunsuri din aceeaşi gamă vibraţională. Nu subestima niciodată frumuseţea sau completarea ce îţi poate fi oferită astfel de către ceilalţi şi fii sigur că, dacă înveţi cum să iniţiezi tu aceste schimburi, oferindu-ţi din tot sufletul propria frumuseţe, vei afla ce înseamnă să deţii comori! Schimburile au loc oricum, însă când le îmbini cu conştienţă, realizezi cu mintea ta de om că te afli pe Cale şi primeşti, totodată, starea aceea de bine după care alergi de când te ştii.
Treptat, transformările pe care le orchestrezi în tine în acest mod intuitiv te determină să te adresezi unui întreg şi mai larg, a cărui parte începi să te simţi. Ca şi cum ai fi o păpuşă Matrioşka. Şi tot cam pe atunci începi să le vezi altfel oamenilor contribuţia la acelaşi întreg, poziţia proprie în reţea. De exemplu, devii mai conştient de faptul că eşti un punct al unui arbore genealogic şi că, de vei merge mult înspre rădăcinile sale sau de te vei înălţa mult pe ramurile lui viitoare, imaginea devine atât de complexă, încât familia capătă alt sens, iar graniţele ei, pe care de obicei ni le trasăm mental pe la generaţia străbunicilor, devin simple iluzii.
Apoi vei şti din ce în ce mai clar ce au sădit în tine încă de la început cei ce au făcut parte din reţeaua restrânsă în care te-ai pomenit venind la viaţă. De exemplu, o figură importantă a copilăriei mele a fost bunica mea maternă, o femeie simplă de la ţară, care a avut un stil pragmatic şi controlor de a mă creşte. Latura mea independentă m-a făcut să mă simt foarte constrânsă de atitudinea ei şi, deşi am considerat-o mereu ca fiind unul dintre cei mai importanţi oameni pentru mine, parcă mai degrabă am tolerat-o decât i-am oferit un loc în inima mea. Astăzi, dintr-odată, am înţeles că dincolo de întâmplările noastre, de ceea ce ne-am spus sau ne-am făcut una alteia, ea a sădit în mine prin simpla ei prezenţă ceea ce îi era specific ca principiu fundamental de funcţionare: prin spiritul ei realist şi organizat, mi-a ocrotit, subtil, formarea structurii de susţinere, ca şi cum s-a asigurat că în mine se constituie corect, capabilă să reziste vieţuirii pe Pământ, o coloană vertebrală. Oase, la propriu şi la figurat, vorba unei bune prietene. Iar ea, bunica mea care trăieşte la fel de simplu şi astăzi, cu mintea conştientă poate că nu gândeşte toate acestea sau chiar aşa, dar supraeurile ei le ştiu deja şi mi-au primit, cu bucurie, recunoştinţa târzie.
Ce roluri deghizate joacă, pe scena vieţii tale, cei din preajma ta? Iar tu ce le oferi la schimb şi care îţi este contribuţia reală în reţea? Caută răspunsurile de la nivelul fiecărei păpuşi Matrioşka din care eşti alcătuit, căci în toate există aceleaşi adevăruri fundamentale ale fiinţei tale! Într-Unul suntem toţi, am înţeles-o acum…