De la Marte retrograd la epoca jurnalelor

Jurnalele mele din liceu și primii ani de facultate n-au nicio valoare literară, dar au avut la vremea lor valoare terapeutică. Le recitesc acum foaie cu foaie pentru prima dată în atâția ani și descopăr în ele mintea necoaptă, emoțiile nestatornice și de multe ori exagerate, vocabularul nu prea demn de laude, amuzamentele si nemulțumirile unei fetișcane cam trăsnite și iute la furie. Viața mea a reflectat mereu perioada din an în care m-am născut – capriciile începutului de primăvară, instabilitatea încrâncenată, dar optimistă care știe că va conduce în cele din urmă spre vremuri mai însorite și bune.

Jurnalele mele mi-au servit ca ascultători atunci când nimeni nu mi-ar fi luat prea în serios variatele tragedii și exaltări adolescentine. Acolo, în acel scris jurnalistic și fugar cu care acum m-aș rușina, am găsit totuși o rețetă de liniștire. Dintotdeauna am avut în mine prea multă vorbărie, jucând ping pong între rațiune pură și o imaginație cam bogată, din care se nășteau risipiri, visări nerealiste, timp pierdut, decuplări totale de la prezent.

Îmi recitesc jurnalele la momentul oportun. Marte e retrograd în Gemeni și-mi dă târcoale Lunii natale. Gemenii semnifică acest tip de relatări jurnalistice, fel și fel de povestioare, limbajul și scrisul, agerimea de a jongla printre informații care nu trebuie să fie neapărat dintre cele mai filozofice si esențiale. Jurnalele mele sunt ca o pălăvrăgeală cu prietena cea mai bună pe care oricum o vezi zilnic la școală.

Nu știam astrologie pe atunci, dar, cum toți ne manifestăm instinctiv hărțile (sau, văzut invers, hărțile ne descriu instinctele), viața mea s-a învârtit mult în jurul acestei Luni în Gemeni, iar actualul Marte retrograd m-a impulsionat să retrăiesc prin lectura scrisorilor si jurnalelor din adolescență acele timpuri atât de colorate. Retrogradarea planetelor reactivează trecutul, iar eu am de unde să-l apuc de mână – din paginile scrise cu mâna mea.

Ca distracții și prietenii, liceul mi-a plăcut mai mult decât facultatea. În clasă se făceau fel și fel de poante zilnice, eram veseli și haioși, mergeam la chefuri, ne întâlneam și colindam Bucureștiul în timpul liber, Cișmigiul îl colindam în timpul chiulurilor (eu chiuleam rar, dar Cișmigiul tot l-am învățat ca-n palmă), ne sprijineam frățește între noi când ne certam cu părinții, ne confesam tainicele îndrăgosteli, experimentam machiaje, ne mai și luam peste picior, eram alături la lucrări și teze, unii mai stăpâni pe ce știau, alții mai stăpâni pe tehnici de copiat. Chiar așa, că tot veni vorba, iată ce minte prevăzătoare aveam…:

luni, 28 mai 2001: Am dat teză la fizică, ultima din viața mea, cu o altă profă. Am copiat. Știam, da’ pentru orice eventualitate…

Deh, Gemenii pot da și intenții duale, ghes la furtișaguri și neseriozități, iar eu n-am făcut excepție!

Până pe 12 ianuarie, Marte își continuă retrogradarea. Putem profita de aceste zile pentru a ne odihni mai mult, trăind într-un ritm relativ potolit și negrăbit. Fluctuațiile de chef și energie sunt la ordinea zilei pentru mulți. În contrapartidă, ne și putem mobiliza suplimentar spre acțiuni care presupun un fel de reconectare ștrengărească la trecut.

Recititul jurnalelor nu numai că îmi amintește cum era viața la 16-17 ani, dar de aici am pornit dezbateri vesele cu colega cea mai des pomenită în relatările mele de atunci. Dacă am numărat corect în amintire, ea stătea chiar în rândul patru, banca de la geam, eu în spatele ei. De-aici, din prezent, salutăm liceenele care am fost și le asigurăm că nici mai departe nu ne vom plictisi. Mai sunt multe jurnale de scris!