Despre erotism şi alţi îngeri

…şi ca o volbură de spumă în apele adânci,

spulberată de stânci,

încetul cu încetul descresc

şi mă transform în nimic.

(Sudhir Kakar)

Ajutaţi-mă să stau în adevăr!, mi-aş ruga îngerii, de-aş gândi că ei există aievea. Uneori îmi pare că îngerii noştri suntem tot noi, că aripile şi adierile lor sunt nişte extensii ale psihicului supraconştient din fiecare om; că îngerii nu ne păzesc şi nu ne grăiesc de departe pentru că şi-ar fi făcut o misiune din aceasta, ci că ei se nasc odată cu noi, traversează viaţa odată cu noi, se reîntorc la sursă odată cu noi fiindcă ei sunt noi şi-atâta tot.

Şi astfel, neştiind exact dacă mă adresez lor sau mie însămi, îmi întreb îngerii care este adevărul erotismului, de unde începe plăcerea, din ce moment se uneşte cu sublimul, cu ce nelămuriri o transformăm în neînsemnare, cum facem să ne întregim prin senzualitate şi să nu coborâm în non-sens, slăbindu-ne trupurile din prea însetată goană spre extaz. Cum faci din erotism o artă?, mi-aş întreba îngerii. Cât nu şi cât da se află într-o asemenea măiestrie? Ce chemări să asculţi, pe care mai bine înveţi să le-năbuşi în raţiune? Cum faci să nu-ţi dai trupul şi să nu îl iei în stăpânire pe al altuia, strunindu-le însă arcurşurile într-o muzică vibrantă, strălucitoare şi într-o sărbătoare a vieţii?

Până acum n-am întâlnit niciun om care să bifeze sexualitatea strict ca sport şi competiţie şi care să nu îmbătrânească prematur, debusolat, extrem de nesigur pe valoarea lui personală. N-am întâlnit nici oameni fericiţi care şi-au pus sub lacăt sexualitatea, sub pretextul feririi de vinovăţie, ruşine şi pierzanie. N-am întâlnit fiinţe omeneşti impotente din punct de vedere emoţional care să fie capabile să practice erotismul în adevăratul sens al cuvântului şi să ajungă la plăcere intensă şi pură. N-am întâlnit, dincolo de cele câteva minute în care se predau uniţi instinctelor, iubiţi nepotriviţi ca fire care să fie în congruenţă şi să nu se îndepărteze zi de zi, pe dinăuntru, tot mai mult unul de celălalt. N-am întâlnit comunicare erotică fluentă fără totală încredere în moralitatea şi sinceritatea interlocutorului tău.

Am întâlnit minciuni, măşti şi frici ascunse în spatele unor şoapte menite să ademenească, al falselor laude cu performanţă şi orgasm, al foamei de dorinţă şi de abandon într-o lascivitate distrugătoare.

Am întâlnit multe exersări şi experienţe între extremele plus-minus ale sexualităţii. Şi e bine că ni le permitem cu mai multă îndrăzneală decât cei de dinaintea noastră.

Am întâlnit, câteodată şi discret, erotism autentic.

Mi-aş întreba îngerii cum faci să nu-ţi separi trupul de suflet, lăsând totuşi la cârmă inteligenţa erotică din tine, instrumentată prin trup, prin simţurile lui şi prin atingere. Cum faci să îţi preţuieşti ca pe o icoană corpul, să îl onorezi, să îl înveţi limbajul acestui fel incredibil de a iubi numit erotism. Cum faci din plăcere o înălţare spre îngeri – dacă ei există cu adevărat – şi nu o coborâre printre demoni – dacă şi-aceştia ne stau cu adevărat pe-aproape. Iar dacă atoateştiutorii îngeri ar fi şi-un pic de ingineri, i-aş întreba care este energetica erotismului, ce contacte între două trupuri unite rămân active şi după ce s-au separat, ce transformări definitive şi pe ce planuri anume ale fiinţei produce în fiecare partener dialogul prin senzualitate.

Şi poate că la şcoala despre erotism îngerii mei mi-ar da să buchisesc Ascetul dorinţei a lui Sudhir Kakar, o carte pe cât de fidelă subiectului sexualităţii, pe atât de mistică. Închei, aşadar, după principiul lui Să nu ne mulţumim cu mai puţin!

Această undă se retrage treptat, lăsând în urmă şiroaie de pace profundă şerpuind înăuntrul meu.

 

<   >