Stăteam odată la birou pe vremea când munceam la corporaţie şi m-a străfulgerat o impresie, o inspiraţie călăuzitoare pentru anii ce au urmat. Mă întrebasem la ce bun îmi împart viaţa între astrologie şi un loc de muncă din zilele noastre, ce tot fac eu cu câte un picior în fiecare, către ce ar fi putut conduce acel dublu efort. Practic, lucram non-stop, când într-o parte, când în cealaltă. Amuzant era şi că, neavând o poveste personală clasică, oamenii care nu mă vedeau ocupată după serviciu cu familia gândeau adesea că sunt doldora de timp liber şi că îl irosesc neasumându-mi creşterea unei căsnicii sau a unor copii. Eu, în schimb, nu-mi mai ştiam capul de treabă, retrasă în universul meu autodidact, mulţumită că pricepeam ce-i cu astrele.
Aşadar, stând într-o bună zi la birou şi cercetându-mi direcţiile de viitor, m-a cuprins un soi de viziune luminoasă: am înţeles că cel mai bun lucru pe care îl poate face un astrolog este să încurajeze oamenii să fie ei înşişi, să le dea un impuls spre a-şi duce hărţile cât mai sus, să îi inspire să-şi viseze cel mai înalt potenţial exact aşa cum de fapt le-ar veni şi lor firesc să se privească pe ei înşişi. Pentru că o astrogramă descrie un set de procese interioare care te reprezintă din rădăcini, deci o analiză de acest gen îţi aduce multe confirmări şi deseori acordul că părţi ale tale considerate inoportune după standardele sociale nu ar trebui corectate, ci, dimpotrivă, acceptate, manifestate cu încredere, explorate mai departe în registrele lor pozitive. Alteori astrologia te ajută să îţi vezi umbrele şi să le integrezi, să transformi în +++ o energie blocantă ce îţi creează oricum realitatea la fel de activ ca laturile de care eşti conştient şi mulţumit.
Și-mi tot revine această întrebare, pe care uneori îmi doresc să o abandonez pentru că nu este nici responsabilitatea, nici dreptul meu să forţez filosofiile de viaţă ale altora: cum să explici oamenilor care se pun în contra astrologiei sau pur şi simplu o ignoră ce faci tu ca astrolog, cum funcţionează arta ta? Întrebarea aceasta mă macină din două motive. Unul mă priveşte exclusiv şi provine din neputinţa mea de a mă exprima mai puţin poetic şi abstract, lucru ce îmi afectează impactul explicaţiilor asupra persoanelor realiste şi ştiinţifice. Al doilea constă în siguranţa mea că, dacă tot mai mulţi oameni ar începe să lucreze cu ei înşişi în felul în care un cunoscător al acestui tip de informaţii ajunge să o facă, atunci lumea ar fi un loc mai fericit şi performant pe toate planurile.
Astfel, deşi mi-e dificil să exprim astrologia în două-trei cuvinte care să facă priză la un public extrem de numeros şi insensibil la ea, totuşi îmi vine să port perseverent această muncă pentru că eu am văzut…la ce bun! Cum i-ai vorbi despre astrologie unui om de rând în aşa fel încât să rămână cu o impresie corectă despre ce se află în spatele termenilor ei? Neastrologii aud o păsărească alcătuită din Berbec, Taur…, Marte, Saturn…, case şi cuadraturi şi rămân surzi la ea. Pe bună dreptate. Voilà o încercare de scurtă lămurire:
- Tu îi zici acţiune sau, mai precis, că faci ceva, că execuţi o mişcare după cum ţi-e ţie felul. Eu îi zic Marte. Tu zici că te pui în mişcare mai lent, că îţi conservi bine combustibilul şi că îl repartizezi aşa încât să susţii cu el acţiuni de durată. Eu îi pot zice Marte în Taur.
- Tu îmi mai spui şi cât de mult te frustrează şi te îngrijorează lipsa de comunicare pentru că starea ta de bine trece prin cuvinte şi informaţie. Eu probabil aş descoperi în harta ta Luna în Gemeni sau alăturată lui Mercur.
- Tu îmi vorbeşti despre mândria şi orgoliul tău, despre ce înseamnă să te simţi stăpân pe tine. Eu i-aş zice Soare.
- Îmi povesteşti despre cât de mult îţi place să îţi decorezi căminul, iar eu nu m-aş mira să dau de Venus în casa a IV-a a hărţii tale.
Bănuiesc că pentru cei ce nu cunosc acest limbaj convorbirile dintre astrologi seamănă cu discuţiile dintre stomatologi pentru mine. “Jupiter în tranzit retrograd prin casa a X-a în cuadratură cu Jupiter natal” – sună cam la fel cu “implanturi în cadranul 1 pe poziţiile 1.1 şi 1.3”.
Ce-i cu toate aceste corespondenţe astrologice, de ce funcţionează? O las pe Liz Greene, o mare doamnă a astrologiei, să răspundă: Este ca şi cum există linii energetice ce conectează diverse niveluri ale realităţii prin sensuri simbolice. Pentru că totul în viaţă este parte a unui întreg şi totul este interconectat prin lanţuri de semnificaţii.